Titus 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Spre cel care e Tit chemat, Copilul meu adevărat Întru credința ce-o păzim Și amândoi o-mpărtășim: Pace și har, să-ți dea, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Și-asemenea, Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim cu toții: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Mă adresez ție, Titus, care ești adevăratul meu copil în credința de care beneficiem împreună. Îți urez har și pace de la Dumnezeu – Tatăl – și de la Cristos Isus care este Salvatorul nostru.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ către Tit, adevărat fiu după credința comună: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, mântuitorul nostru!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ către Tit, adevărat fiu în credinţa pe care o avem noi toţi împreună, har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Mântuitorul nostru.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră, a amândurora: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru!

Titus 1:4 Mawu Ofanana

Luca 2:11

Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!

Ioan 4:42

Femeii, mulți, apoi, i-au spus: „Acum, noi credem, în Iisus, Nu din pricina spusei tale, Ci datorită vorbei Sale, Pentru că noi L-am auzit Și-astfel, cu toți, ne-am lămurit Că Acest om, Hristosul, este – Mântuitorul lumi-aceste.”

Romani 1:12

Sau, mai degrabă, să-ncercăm Cu toți să ne îmbărbătăm, Căci lucrul este cu putință Prin legătura de credință, Pe care o aveți, mereu, Voi toți și-asemenea și eu.

Romani 1:7

Acum dar, vouă, tuturor Celor din Roma, fraților, Chemați pentru ca sfinți să fiți, Fiind de Dumnezeu iubiți, Vă trimit har și pace, eu, De la al nostru Dumnezeu – Tatăl pe care-L avem sus – Și de la Domnul nost’, Iisus!”

2 Corinteni 12:18

Pe Tit, eu însumi l-am rugat, Ca să se ducă, ne-apărat, Și să vă vadă și pe voi. Cu el, am mai trimis apoi, Un frate ce l-a însoțit. Când ei, la voi, au poposit, Cerut-a, oare, Tit, ceva? Sau, nu același Duh, cumva, Pe toți dar, ne-a călăuzit? Și oare, nu toți am pășit, Pe-aceleași urme, mai apoi?

2 Corinteni 2:13

Nu am avut, în duhul meu, Un strop de liniște, căci eu, Pe al meu frate, Tit numit, Acolo, nu l-am întâlnit. De-aceea, de la frați, îndat’, Eu, ziua bună, mi-am luat, Fără zăbavă, și-am pornit Spre Macedonia, zorit.”

2 Corinteni 4:13

Fiindcă în credință-avem Același duh, și noi putem Ca să vorbim, căci am crezut La fel precum s-a petrecut În lumea veche, când s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Că „Am crezut și am vorbit”.

2 Corinteni 7:6

Dar, numai bunul Dumnezeu, Care îi mângâie, mereu, Pe cei smeriți, ne-a mângâiat, Atunci când Tit s-a-nfățișat.

2 Corinteni 8:16

„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.

2 Corinteni 8:23

Iată ce vreau eu, a vă cere: Astfel, avându-l în vedere Pe Tit, care-i părtașul meu – Pe cari, tovarăș, îl am eu, În lucrul ce-l fac, printre voi – Și, pe toți frații, care-apoi, Sunt, de Biserică, aleși, Pentru a fi, la voi, trimeși – Și care, fără îndoială, Pentru Hristos, se vădesc, fală –

2 Corinteni 8:6

Pe Tit, atunci, noi l-am rugat, Să isprăvească de-adunat, Sfârșind strângerea ‘ceea mare, Făcută pentru-ajutorare – Pe cari, de altfel, o conduse, Pentru că el o începuse.

Galateni 2:3

Nici Tit – cel care m-a-nsoțit – Măcar că-i Grec, n-a fost silit Ca să se taie împrejur– Precum erau toți cei din jur –

Galateni 3:26

Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.

Galateni 3:28

În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.

Efeseni 1:2

Pace și har, doresc, mereu, Să vă dea bunul Dumnezeu – Tatăl aflat în ceruri, sus – Și Domnul nost’, Hristos Iisus.

Coloseni 1:2

Spre sfinți și orice credincios Care se află, în Hristos, Și care, în Colose sânt: De la al nostru Tată Sfânt – Și de la Domnul nost’, Iisus – Pace și har, noi am adus.

1 Timotei 1:12

Îi mulțumesc, încă o dată, Domnului nostru, Cel de Sus – Adică lui Hristos Iisus – Pentru că fost-am întărit – Căci am fost, vrednic, socotit De-ncredere – când m-a adus Și-apoi, în slujba Lui, m-a pus,

2 Timotei 1:1

„Pavel, chemat să fie pus Apostol, în Hristos Iisus – Prin a lui Dumnezeu voință, După acea făgăduință A vieții veșnice, de sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus –

2 Timotei 1:2

Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus.

2 Timotei 4:10

Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.

Titus 1:3

Descoperind, necontenit, Numai la timpul potrivit, Cuvântul Său, la-ntreaga fire, Doar printr-o propovăduire, Care îmi e încredințată Acuma, prin porunca dată, De către bunul Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu.

Titus 2:13

În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.

2 Petru 1:1

„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.

2 Petru 1:11

În acest chip de vă purtați, În adevăr, o să primiți Intrare, din belșug – să știți – În veșnica Împărăție – Care e gata ca să vie – A Domnului Hristos Iisus, Mântuitorul nost’, de sus.

2 Petru 2:20

Și este foarte-adevărat, Că toți cei care au scăpat De-ntinăciunea lumii lor, Atunci când, pe Mântuitor – Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, L-au cunoscut – și-apoi s-au dus, Iarăși, de unde au venit – În lume – și s-au poticnit Iar, în întinăciunea ei, Fiind robiți oameni-acei, Acuma, vor avea o stare, Mai rea decât acea pe care, Ei au avut-o – țineți minte! – Fiind, în lume, mai ‘nainte.

2 Petru 3:18

Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”

2 Petru 3:2

Să vă puteți aduce-aminte, De ceea ce, mai dinainte, Prin toți prorocii s-a vestit, De ceea ce a poruncit Al nost’ Domn și Mântuitor, Prin gura apostolilor, Pe care îi aveți cu voi.

1 Ioan 5:14

Noi, îndrăzneală, am primit, La Dumnezeu. În ce stă ea? În faptul că dacă vom vrea, Să cerem, ceva, Domnului – Dacă este pe voia Lui – El ne ascultă. Dacă știm

Iuda 1:3

Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.