Titus 1:2 - Biblia în versuri 2014

² Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de începutul timpului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Mă refer la acel comportament care vizează speranța vieții eterne pe care a promis-o Dumnezeu înainte de începutul existenței în timp a acestei lumi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² în speranța vieții veșnice pe care Dumnezeu, cel care nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² ca toţi să aibă nădejdea vieţii veşnice pe care Dumnezeu, care nu minte, a făgăduit-o mai înainte de toţi vecii;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² în nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

Titus 1:2 Mawu Ofanana

Isaia 1:20

Dar dacă nu Mă ascultați, De sabie veți fi tăiați! N-aveți scăpare, negreșit, Pentru că Domnul a vorbit.”

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Matei 25:34

Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.

Matei 25:46

Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”

Marcu 10:17

Iisus, să plece, a voit, Când tocmai, iată, s-a ivit Un tânăr. El a alergat, În fața Lui s-a închinat Și-a zis, privindu-L rugător: „O, bunule Învățător, Ce trebuie să-ndeplinesc, Ca viață-n veci, să dobândesc?”

Marcu 10:30

O să primească însutit Tot ceea ce a părăsit – Casă sau frați, mamă sau tată, Soață, surori, holdă bogată. De prigoniri vor fi-nsoțite Acestea, și sunt dăruite Chiar în acest veac, tuturor. Apoi, în veacul viitor, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viață veșnică.

Ioan 10:28

Veșnică viață, le dau Eu Și astfel, vor trăi mereu. Nu le va smulge nimenea, Nicicând, de-aici, din mâna Mea.

Ioan 17:2

De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.

Ioan 17:24

Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,

Ioan 5:39

Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!

Ioan 6:54

De-aceea-n ziua de apoi, Pe-acela am să-l învii Eu, Care-a mâncat din trupul Meu Și din al Meu sânge-a băut.

Ioan 6:68

Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!

Fapte 15:18

În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,

Romani 1:2

Așa cum a făgăduit Prin toți cei care-au prorocit Despre aceste-nvățături, Mereu, prin Sfintele Scripturi.

Romani 16:25

A Celui care se vădește Că ne-ncetat vă întărește Prin Evanghelia ce-am adus Și prin cuvântul lui Iisus – Cari este propovăduit – Să-I fie slava, potrivit Descoperirii ce-a făcut-o Asupra tainei ce-a ținut-o, Atâtea veacuri, bine-ascunsă, Ca să rămână nepătrunsă,

Romani 2:7

Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.

Romani 5:2

De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.

Romani 5:21

Căci după cum acest păcat A stăpânit și moarte-a dat, O să supună toată firea Și harul, dând neprihănirea Cari, viață – veșnic – a adus, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus.”

Romani 5:4

Care ne-aduce biruință, Când ne aflăm în încercare; Iar biruința, când apare, E, de nădejde, însoțită.

Romani 6:23

Iată că moartea e lăsată, Pentru păcat, a fi drept plată. Însă, acum, darul pe care, Pentru noi, Dumnezeu îl are, E viața veșnică – v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”

Coloseni 1:27

Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.

1 Tesaloniceni 2:15

Acești Iudei – precum am zis – Pe Domnul nostru, L-au ucis, Și pe proroci. Necontenit, Apoi, pe noi, ne-au prigonit. Acuma, nouă – tuturor – Vrăjmași ne sunt ei, fraților. Prin tot ceea ce fac, mereu, Nu-i sunt plăcuți, lui Dumnezeu,

1 Tesaloniceni 5:8

Noi, fii ai zilei, ne găsim. De-aceea, treji, mereu, să fim. Cu platoșa să vă-mbrăcați, Cari, a credinței, e – dragi frați – Precum și-a dragostei. Apoi, Cu coiful mântuirii – voi – Pe cap, să vă acoperiți, Ca să fiți gata pregătiți.

1 Timotei 6:12

Puterile, ți le adună Și luptă-te lupta cea bună, Care se poartă prin credință Și îți aduce biruință. Apucă viața, frățioare – Cea veșnică, nepieritoare – La care, tu ai fost chemat Și, pentru care, ai lăsat, Față de martori – cum se știe – Acea frumoasă mărturie.

1 Timotei 6:19

Căci doar așa, li se adună, În urmă, o comoară bună, Prin care-n vremea viitoare, Viață primesc, nepieritoare.

2 Timotei 1:1

„Pavel, chemat să fie pus Apostol, în Hristos Iisus – Prin a lui Dumnezeu voință, După acea făgăduință A vieții veșnice, de sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus –

2 Timotei 1:9

Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,

2 Timotei 2:10

Din astă pricină, mereu, Pe toate, am să le rabd eu, Pentru ca toți cei care sânt Aleși, ai Domnului Cel Sfânt, Să capete, neîndoios, Iertarea care-i în Hristos – Deci mântuirea Domnului Și veșnica slavă a Lui.

2 Timotei 2:13

Dacă, necredincioși suntem, Pe El, tot credincios, L-avem Pentru că nu o să dorească, Singur, să se tăgăduiască.

2 Timotei 2:15

‘Nainte dar, la Dumnezeu, Caută să te-areți, mereu, Precum că ești om încercat, Un luptător cari, ne-ncetat, N-are de ce a-i fi rușine, Și care, cu dreptate, ține Cuvântul adevărului Și îl împarte-n jurul lui.

Titus 2:13

În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.

Titus 2:7

În tot ce faci, în ce vei spune, Pildă să fii, în fapte bune. De-asemenea, atunci când ai, Învățături, ca să le dai, Dovadă fă, de curăție – Neîncetat – de vrednicie,

Titus 3:7

Astfel, odată socotiți, Prin harul Său, neprihăniți, Plini de nădejde suntem noi, Că moștenim viața de-apoi, Iar viața cea vremelnică Se-mbracă-n viață veșnică.

1 Ioan 2:25

El, iată, ne-a făgăduit Veșnica viață, negreșit.

1 Ioan 5:20

Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.

Iuda 1:21

Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,

Revelația 13:8

Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.

Revelația 17:8

Fiara a fost, dar nu mai este. Vreau însă, să îți dau de veste, Că din Adânc ea va apare, Ca să se ducă la pierzare. Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari, numele, nu și-au avut, Înscrise, de la început, În cartea vieții – au să fie Mirați atunci când au să știe Că fiara nu mai e și-apoi, Că o să vină înapoi.

1 Samuel 15:29

Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”