Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Titus 1:16 - Biblia în versuri 2014

16 Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă, fiind demni de dispreț, neascultători, incapabili de vreo lucrare bună.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 În consecință, ei pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar Îl neagă prin faptele pe care le fac. Sunt demni de desconsiderare, nu acceptă să se subordoneze cuiva și nu sunt capabili să facă vreo faptă bună!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Ei declară că îl mărturisesc pe Dumnezeu, dar prin fapte îl reneagă, atât de dezgustători sunt, și neascultători, și incapabili de vreo faptă bună.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, însă prin faptele lor Îl neagă, fiind dezgustători, nesupuşi şi incapabili de vreun lucru bun.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.

Onani mutuwo Koperani




Titus 1:16
27 Mawu Ofanana  

Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.


„Lucrul acest să-l ascultați Voi toți acei care purtați, Azi, numele lui Israel Și cari sunteți Iudei, de fel. Casă-a lui Iacov, ia aminte Și-ascultă dar, aste cuvinte. Ascultați toți, voi cari, mereu, Spre-al lui Israel Dumnezeu V-ați întors ochii și-ați strigat, Voi toți cei care ați jurat Pe sfântul Nume-al Domnului, Dar n-ați venit în fața Lui, În adevăr să vă vădiți Oameni a fi, neprihăniți!


Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.


Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.


Mișeii? Știu că i-ai sădit, În rădăcini s-au întărit Și astfel cresc oameni-acei, Fără ca să dea vreun rod ei. Ce-i drept, aproape Te-ai ținut De gura lor, dar am văzut Cât de departe Te vădești De ale lor inimi că ești.


Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”


„De-aceea se vor fi chemat „Argint, de Domnul, lepădat.”


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


Pentru că Legea nu s-a dat Pentru cei cari s-au arătat Că oameni sunt, neprihăniți, Ci pentru cei nelegiuiți; Deci, pentru cei cari – se-nțelege – Precum că sunt fără de lege, Pentru cei neevlavioși, Sau nesupuși, ori păcătoși, Sau pentru cei cari, fără teamă, Ucid chiar și pe a lor mamă, Ori pentru cei cari, bunăoară, Pe ai lor semeni, îi omoară,


Atunci când cineva nu știe Să aibă grijă de cei care Ai lui sunt, sau în casă-i are, Înseamnă că s-a lepădat De al său crez adevărat Și-acum, mai rău e – ne-ndoios – Decât e cel necredincios.


Ca toți acei care, mereu, Sunt oameni ai lui Dumnezeu, Să poată fi desăvârșiți, Destoinici, gata pregătiți Ca al lor umăr să îl pună, Pentru orice lucrare bună.”


„La toți, să le-amintești, să știe, Precum că trebuie să fie Supuși, mereu, stăpânilor Și-asemeni, dregătorilor, Gata fiind, mâna a pune, Pentru a face lucruri bune.


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


De-aceea, iată că vă scriu: Cel care zice: „Eu Îl știu”, Dar vorbele-I nu I-a păzit, Un mincinos s-a dovedit; Și, procedând în acest fel, Nu este adevăr, în el.


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


Atuncea, Saul a vorbit: „Eu știu că am păcătuit. De Domnul, nu am ascultat Și-al tău cuvânt l-am încălcat. Aceste lucruri le-am făcut, Doar pentru că eu m-am temut De furia poporului, Precum și de mânia lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa