Țefania 3:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Mi-am zis: „Măcar dacă ai vrea, Puțină teamă a avea Față de Mine, după care Seamă să ții de-a Mea mustrare! Atunci, nu te-aș fi nimicit Și-asupra ta n-ar fi venit Pedepsele ce ți le-am dat, Cu care te-am amenințat.” Însă, stricat s-a dovedit Tot ceea ce au făptuit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Am zis: «Sigur te vei teme de Mine și vei accepta mustrarea!». În felul acesta, locuința nu i-ar fi fost distrusă și n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele. Dar ei s-au grăbit să-și pervertească toate faptele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Îmi ziceam că (după ce ai văzut aceste lucruri,) cu certitudine te vei teme de Mine și vei accepta avertizarea. Atunci, locuința ta nu ar mai fi fost distrusă și pedepsele Mele nu ar mai fi venit peste tine. Dar locuitorii tăi au fost nerăbdători să își strice tot comportamentul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ „Ziceam: «De te-ai teme într-adevăr de mine și de-ai accepta mustrarea! Nu ar fi distrusă locuința ei, orice pedeapsă aș [trimite] asupra ei. Cu siguranță, s-ar ridica repede s ă jefuiască toate lucrările lor».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Ziceam: ‘Dacă ai voi măcar să te temi de Mine și să ții seama de mustrare! Nu ți-ar fi nimicită locuința și n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am amenințat.’ Dar ei s-au grăbit să-și strice toate faptele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Am zis: Teme‐te numai de mine, primește învățătura; astfel locuința ei nu va fi stârpită, oricum aș pedepsi‐o. Dar s‐au sculat de dimineață și și‐au stricat toate faptele lor.

Țefania 3:7 Mawu Ofanana

Geneza 6:12

Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.

2 Cronici 33:11

Iar Dumnezeu S-a mâniat Și a trimis, peste popor, Oastea Asirienilor. Manase a fost prins apoi, Fiind luat rob de război. Lanțuri de-aramă au luat Asirienii, l-au legat Și-apoi, astfel, în lanțuri pus, La Babilon a fost adus.

Iov 36:10

În ăst fel, El îi înștiințează Și un îndemn le adresează, Trimis prin lanțuri de-ncercare. Dorinței Lui de îndreptare

Psalmi 32:8

„Eu”– zice Domnul Dumnezeu – „Eu te voi învăța mereu, Și-am să-Ți arăt calea curată Care va trebui urmată. Sfaturi am să-ți încredințez Și-asupra ta am să veghez.”

Proverbe 19:20

Sfatul ascultă-l și să taci, Ca-nvățătură să primești Și-astfel să te înțelepțești.

Isaia 5:4

Ce – oare – aș mai fi putut Viei să-i fac, și n-am făcut? Când struguri buni am așteptat, Struguri sălbatici ea Mi-a dat! Ceea ce văd, nu Mi-e pe plac!

Isaia 63:8

Domnul a zis: „Tot neamul lor Alcătuiește-al Meu popor. Necredincioși, față de Mine, Acești copii nu se vor ține!” Și astfel, El – pentru popor – A devenit Mântuitor.

Ieremia 17:23

Dar ei, însă, n-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Ci gâtul și-a înțepenit Și-nvățături nu au primit.

Ieremia 25:5

Deși mereu, v-au îndemnat: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău, pe cari îl are! Să lepădați faptele-acele Ce se arată a fi rele! Opriți-vă și veți putea, Stăpâni în țară-a rămânea!

Ieremia 36:3

Poate că drumul rău și-l lasă – Atuncea – a lui Iuda casă, Știind pedeapsa pregătită, Cu care ea va fi lovită. Dacă aude, poate-apoi Se va întoarce înapoi Și-atunci păcatul săvârșit Am să i-l iert Eu, negreșit.”

Ieremia 38:17

Îi zise-atunci, lui Zedechia: „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel Și-i Dumnezeul oștilor Precum și Domnul tuturor: „De te supui, dând ascultare La căpeteniile care În Babilon se află, iată Că viața îți va fi cruțată. Atunci, cetatea și-acest loc N-au să mai fie arse-n foc. Tu și cu toată casa ta, Viața, drept dar, veți căpăta.

Ieremia 6:8

Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”

Ieremia 7:7

Atuncea voi veți fi lăsați În locu-acesta ca să stați, În țara care a fost dată Pentru ai voști’ părinți, odată, Drept moștenire să le fie, Din veșnicie-n veșnicie.

Ieremia 8:6

Căci Eu sunt cu luare-aminte Și-aud dar, ale lor cuvinte. Cum trebuie, ei nu vorbesc, Iar când fac rău, nu se căiesc. Nimănui, rău, nu i-a părut Și nu se-ntreabă: „Ce-am făcut?” Nu sunt, deloc, neliniștiți, Ci își încep, nestingheriți, Necontenita alergare, Asemenea calului care Se-aruncă-n luptă, ne-ncetat.

Osea 9:9

În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.

Țefania 3:2

Ea nu știe, seamă să țină – Nicicând – de glasu-acela care, O mustră pentru-a ei purtare Și nu se-ncrede-n Dumnezeu, Cel care îi e Domn, mereu.

Deuteronom 4:16

Ca nu cumva să vă stricați Și-un chip cioplit să vă lucrați Sau poate vreo înfățișare A unui idol, ori chip care Este de om sau de femeie,

1 Timotei 1:5

Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.

2 Petru 3:9

Nici o întârziere nu-i, În ce urmează-a fi-mplinit, Din ceea ce-a făgăduit, Căci nu-ntârzie niciodată – Precum cred unii – ci arată Doar îndelunga Lui răbdare, Avută pentru fiecare. El vrea, ca nimeni să nu piară – Nimeni să nu rămână-afară – Dorind ca orișice ființă Să vină către pocăință.