Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Țefania 3:6 - Biblia în versuri 2014

6 Neamuri întregi am spulberat; Turnuri, apoi, le-am dărâmat, Iar ulițele lor, tixite, Ajuns-au a fi pustiite. Pustii sunt ulițele-acele, Căci nimeni nu trece pe ele! Cetățile stau pustiite Și au ajuns nelocuite!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 „Am nimicit națiuni! Turnurile lor sunt în ruină. Le-am pustiit drumurile. Acum nimeni nu mai umblă pe ele. Cetățile lor sunt distruse și au rămas fără oameni, fără locuitori.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Am distrus națiuni, le-am dărâmat turnurile, le-am făcut străzile fără locuitori, astfel încât nimeni nu mai trece pe ele. Orașele lor sunt distruse. Nu a mai rămas nimeni în ele – nici măcar un locuitor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 „Am nimicit neamuri, sunt devastate turnurile lor; le-am distrus străzile, încât nu mai este niciun trecător. Cetățile lor sunt prădate, încât nu mai este niciun om care să locuiască.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 „Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit ulițele și nu mai trece nimeni pe ele! Cetățile lor sunt pustiite, nu mai au niciun om în ele și nimeni nu mai locuiește în ele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Am stârpit neamuri, turnurile lor sunt pustiite; le‐am pustiit ulițele încât nimic nu trece. Cetățile lor sunt nimicite încât nu este niciun om, nu este niciun locuitor.

Onani mutuwo Koperani




Țefania 3:6
19 Mawu Ofanana  

Iată dar, hotărârea dată, Care se află îndreptată În contra-ntregului pământ Și-a celor care pe el sânt. Iată și brațul cel întins Care, pe neamuri, le-a cuprins.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.


Unde e omul înțelept? Unde e omul cel deștept, Care să înțeleagă poate, Mereu, aceste lucruri toate? Cel cărui Domnul i-a vorbit, Să spună-aceasta, negreșit. Să spună cum de-i pustiită Țara și cum de-i nimicită Și arsă, încât nimenea Nu poate-a trece-acum, prin ea?”


Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.


Vai de cei care se vădesc, Pe malul mării, că trăiesc! Vai, fi-va de acel popor, Din neamul Cheretiților! Canaanule, țară pe care Neamul de Filisteni o are, Iată ceea ce-a cuvântat Domnu-mpotrivă-ți: „Spulberat Tu ai să fii și nimenea, În tine, nu va mai ședea!


Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”


Toți v-ați opus. Casa, pustie, Iată, că vă va fi lăsată;


Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.


Tot ce s-a petrecut apoi, Este o pildă, pentru noi, Ca să nu ne mai dea prin gând, Să vrem ce-au poftit ei, nicicând.


Știți că v-am dat în stăpânire – Prin sorți – a voastră moștenire, Ca fiecare seminție Să capete câte-o moșie. Stăpâne-s ale voastre case, Peste popoarele rămase În țara voastră, începând De la Iordan și ajungând Până la mare-n asfințit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa