Țefania 3:2 - Biblia în versuri 2014

² Ea nu știe, seamă să țină – Nicicând – de glasu-acela care, O mustră pentru-a ei purtare Și nu se-ncrede-n Dumnezeu, Cel care îi e Domn, mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Ea n-ascultă de niciun glas, nu primește nicio îndrumare. Ea nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El nu a ascultat vocea lui Iahve și nu a acceptat corectarea Lui. Nu s-a încrezut în El și nu s-a apropiat de Dumnezeul lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Nu a ascultat glasul, nu a acceptat mustrarea, nu și-a pus încrederea în Domnul și nu s-a apropiat de Domnul Dumnezeul ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ea n-ascultă de niciun glas, nu ține seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² N‐a ascultat glasul, n‐a primit învățătura, nu s‐a încrezut în Domnul, nu s‐a apropiat de Dumnezeul ei.

Țefania 3:2 Mawu Ofanana

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

Psalmi 50:17

În gura ta, când tu urăști Mustrările ce le primești Și înapoia ta ai pus Cuvintele ce ți le-am spus?

Psalmi 73:28

Eu, fericit, voi fi mereu, Pentru că bucuria mea E ca, de bunul Dumnezeu, Să pot a mă apropia. La El, eu mă adăpostesc; Despre lucrarea Domnului, La toată lumea povestesc. Fie slăvit Numele Lui!

Psalmi 78:22

Pentru că ei nu au știut, Pe Dumnezeu, să-L fi crezut Și pentru că se îndoiau De ajutorul ce-l aveau Din partea Lui, necontenit.

Proverbe 1:7

Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,

Proverbe 5:12

Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?

Isaia 1:5

Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!

Isaia 29:13

Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.

Isaia 31:1

Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

Isaia 43:22

Tu, Iacove, nu M-ai chemat, Căci obosit s-a arătat, De Mine-acuma, Israel.

Isaia 9:12

Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Ieremia 13:25

Iată-ți dar soarta-n viitor, Partea pe care ți-o măsor, Pentru că tu ai arătat Cum că pe Mine M-ai uitat, Iar toți ai tăi știu să își pună Speranțele, doar în minciună.

Ieremia 2:30

„Degeaba Eu M-am repezit Și pe-ai voști’ fii i-am pedepsit, Căci nimenea, mustrarea Mea, N-a vrut, în seamă, să o ia. Sabia voastră i-a mâncat Pe-ai voști’ proroci, neîncetat, Ca și un leu nimicitor, Picat asupra prăzilor.

Ieremia 22:21

„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.

Ieremia 32:33

Mi-au întors spatele, văd bine, Și nu s-au mai uitat la Mine. I-am învățat, i-am învățat – Într-una – dar n-au ascultat.

Ieremia 35:13

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Spre Iuda te pornește Și în Ierusalim vestește Aste cuvinte: „Nu voiți Să învățați și să-mpliniți Poruncile ce le-am dat Eu Și s-ascultați de glasul Meu?

Ieremia 35:17

De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Езекиел 22:24

Îmi zise: „Fiu al omului, Către Ierusalim privește Și-aste cuvinte le rostește: „O țară ești, necurățată; O țară ce nu e udată De ploaie, când are să vie Ziua aceea de mânie.”

Езекиел 24:13

Și-n spurcăciunea ta, vrei iar, Numai nelegiuire doar! Iată, pentru că Eu am vrut, Curată să te fi făcut – Dar n-ai voit a fi curată – Nu vei mai fi tu, curățată, Până când trece-va urgia Și Îmi voi potoli mânia.

Țefania 1:6

Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”

2 Timotei 3:16

Toată Scriptura-i insuflată De Dumnezeu, și e lăsată, Ca să îi fie de folos Celui ce este credincios, Pentru că ea e în măsură Să-i dea, mereu, învățătură, Să-l mustre, să-l îndrepte iar, Să-i dea înțelepciune-n dar, Ca să se salte peste fire, Crescând întru neprihănire,

Evrei 10:22

Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.