Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Țefania 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Dar voi lăsa în mijlocul tău un popor asuprit și umil, și ei își vor găsi refugiul în Numele Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor umil și mic. El se va încrede în numele lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dar voi lăsa în mijlocul tău un popor umil și sărac, care își va căuta refugiul în numele Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și voi lăsa în mijlocul tău un popor necăjit și sărac și își vor pune încrederea în numele Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Țefania 3:12
24 Mawu Ofanana  

Dar Dumnezeul nost’ apoi – Totuși – S-a îndurat de noi, Căci câțiva oameni ne-a lăsat Cari din robie au scăpat, Iar adăpost, pe-acest pământ, Ne-a dat, în locul Lui cel sfânt, Unde apoi ne-a luminat Și-unde putință ne-a lăsat Să răsuflăm, tari să ne ție, Când înduram aspra robie.


Sunt izbăviți de Dumnezeu – Dintre cei răi – căci fiecare Și-a pus nădejdea-n El, mereu.


Cei mai săraci cari se vor naște, Și ei – atunci – vor putea paște, Căci locui-vor liniștiți Cei care sunt nenorociți. Am să îți las neamul să piară De foame, în această țară, Iar cei care vor rămânea, Parte de moarte vor avea.


„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”


Nenorociții au să vie, Găsind – în Domnul – bucurie, Iar cei săraci se îmbulzesc Căci veselie ei găsesc – Atunci – în Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.


Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”


Să fie binecuvântat Omul care își va avea, În Dumnezeu, încrederea Și ne-ncetat se dovedește Că-n Domnul doar, nădăjduiește!


Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”


Dar voi lăsa o rămășiță, Ieșită din a voastră viță. De sabie, va fi cruțată, Atunci când fi-va-mprăștiată Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


S-a rupt toiagul, iar apoi, Nenorocitele de oi Care la Mine au luat Seama, văzut-au – de îndat’ – Că toate-aceste lucruri sânt După al Domnului Cuvânt.


Să pasc oile de tăiat. Din toată turma, ele – iată – Mai ticăloase se arată. Două toiege am luat Și „Îndurare” l-am chemat Pe cel dintâi și am găsit Drept „Legământ” că-i potrivit Să îi zic celuilalt. Apoi, Păscut-am turmele de oi.


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Iar Neamurile, de pe lume, Nădejde au, în al Său Nume.”


„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.


Isaia tot așa a zis Și-n prorocia lui a scris: „În vremile ce au să vină, Din Iese, crește-o Rădăcină, Ca peste Neamuri să domnească, Iar ele să nădăjduiască În al Său Nume, tot mereu.”


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa