Țefania 3:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ În ziua aceea, nu va mai trebui să-ți fie rușine de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea, căci atunci îi voi îndepărta din mijlocul tău pe cei aroganți cu care te mândreai, iar tu nu te vei mai mândri vreodată pe muntele Meu cel sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ În acea zi nu îți va mai fi rușine de niciuna dintre faptele tale prin care păcătuiseși împotriva Mea. Acolo voi scoate din mijlocul tău pe cei mândri; și nu vei mai fi arogant pe sfântul Meu munte.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ În ziua aceea, nu te vei mai rușina de toate faptele tale cu care te-ai răzvrătit împotriva mea, pentru că atunci voi îndepărta din mijlocul tău pe cei care jubilează pentru mândria ta și nu vei mai fi adunată să te înalți pe muntele meu cel sfânt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roșești de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea, căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufași și nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ În ziua aceea nu te vei rușina de toate faptele tale, cu care ai făcut fărădelege împotriva mea. Căci atunci voi depărta din mijlocul tău pe cei ce se veselesc în măreția ta și nu te vei mai semeți pe sfântul meu munte.

Țefania 3:11 Mawu Ofanana

Psalmi 131:1

Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.

Psalmi 49:5

Cum să mă tem, când peste fire, Vin zile de nenorocire, Sau când vrăjmașii – bunăoară – Cu făr’de legi mă înconjoară?

Psalmi 59:12

Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.

Isaia 11:9

Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 45:17

Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.

Isaia 5:15

Și astfel, cei care mici sânt, Puși au să fie la pământ. Vor fi smeriți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. Privirile trufașe – toate – În acel timp, vor fi plecate.

Isaia 54:4

Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.

Isaia 56:7

Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”

Isaia 61:7

Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,

Ieremia 13:9

„Așa vorbește Dumnezeu: „Astfel voi nimici și Eu, Mândria cea nespus de mare – Mândria făr-asemănare – Ce e-n Ierusalim aflată, Precum și-n Iuda, totodată.

Ieremia 7:4

De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”

Езекиел 20:40

Pe muntele cel sfânt, pe care Țara lui Israel îl are – Pe muntele cel sfânt al Meu – Casa lui Israel, mereu – Adică cei ce au să fie În țară – Îmi vor sluji Mie. Acolo, parte vor avea Ei, de bunăvoința Mea. Voi cere daruri de mâncare Și roadele dintâi pe care O să veniți să Mi le dați, Cu tot ce o să-Mi închinați.

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Daniel 9:20

Pe când încă mai vorbeam eu, Pe când încă mă mai rugam Și încă îmi mărturiseam Păcatul meu, precum și cel Făcut de-ntregul Israel, Și înălțam cereri ce sânt Legate de muntele sfânt,

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Numeri 16:3

La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”

Matei 3:9

Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.

Romani 2:17

„Tu, care te numești Iudeu, Care te rezemi, tot mereu, Pe Lege și, neîncetat, Cu Dumnezeu, te-ai lăudat,

Romani 9:33

Precum e, în Scriptură, spus: „Iată că, în Sion, am pus O piatră, pentru poticneală Și care – fără îndoială – Este și-o piatră de cădere: Iar cine crede-n El, nu piere Căci dacă crede, orișicine Nu va rămâne de rușine.”

1 Petru 2:6

Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”