Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Țefania 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 De aceea, viu sunt Eu“, zice Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, „că Moab va fi ca Sodoma, iar fiii lui Amon ca Gomora, un loc plin cu buruieni și cu gropi de sare, o pustietate pentru totdeauna! Rămășița poporului Meu îi va prăda și supraviețuitorii națiunii Mele îi vor stăpâni“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Din această cauză, Iahve – Dumnezeul lui Israel care se mai numește și Dumnezeul armatelor –, jură pe viața Lui, spunând că Moab va fi ca Sodoma, iar copiii lui Amon vor ajunge ca Gomora. Vor deveni un loc acoperit cu mărăcini, o groapă cu sare și un loc permanent nelocuit. Vor fi jefuiți de aceia care vor rămâne din poporul Meu; și ei îi vor stăpâni!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 De aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Sabaót, Dumnezeul lui Israél – Moáb va deveni ca Sodóma și fiii lui Amón, ca Gomóra, teren cu urzici și groapă cu sare, o devastare veșnică. Restul poporului meu îl va prăda și restul neamului meu îl va lua în stăpânire”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 De aceea, pe viața Mea”, zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, „că Moabul va fi ca Sodoma și copiii lui Amon, ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veșnic; rămășița poporului Meu îi va jefui, rămășița neamului Meu îi va stăpâni.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 De aceea, viu sunt eu, zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Moabul va fi ca Sodoma și copiii lui Amon ca Gomora, un loc acoperit cu urzici și ocne de sare și o pustie în veac. Rămășița poporului meu îi va prăda și cei rămași ai neamului meu îi vor moșteni.

Onani mutuwo Koperani




Țefania 2:9
27 Mawu Ofanana  

Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.


„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.


Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!


Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?”


Ca și Sodoma și – la fel – Ca și Gomora va fi el Și ca cetățile aflate Chiar în a lui vecinătate, Unde nu poate nimenea Să vină ca apoi să stea…


Domnul a zis – „iar în Hațor, Numai șacalii au să vie Căci pustiu fi-va, pe vecie, Și oamenii nu vor putea, Nicicând – acolo – ca să stea.”


Locul acela o să fie: Ca și Sodoma și – la fel – Ca și Gomora va fi el Și ca cetățile aflate Chiar în a lui vecinătate, Unde nu poate nimenea Să vină ca apoi să stea.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.


Domnul din ceruri a venit, Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Moabului le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Oasele celui care-a stat Peste Edom ca împărat, Le-a ars – după cum am văzut – Și-n var ele s-au prefăcut.


Cirezi de vite-au să se-așeze Și în cetate-au să-nnopteze. Acoperișul stâlpilor Va fi locul aricilor Și-al pelicanilor. Vor sta Acolo și vor înnopta. În cadrele ferestrelor Se-aude doar țipătul lor. Nu va mai fi vreo căptușeală De cedru, ci – fără-ndoială – Doar pustiirea va avea, Pe praguri, loc unde să stea.


Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”


Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.


Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”


Pe cât e de adevărat Că Eu sunt viu neîncetat Iar slava Domnului Cel Sfânt Va umple-ntreg acest pământ,


Și cum e, în Scriptură, scris: „Mă jur, acum, pe viața Mea, Că orice om va-ngenunchea ‘Nainte-Mi” – zice Dumnezeu – „Și toți Mă vor slăvi, mereu.”


Vârsta de oameni ce-au să vie, Străinii care au să fie Din alte țări veniți la voi, Copiii voștri mai apoi – Văzând numărul bolilor Precum și al urgiilor Cu care Dumnezeu lovește Țara pe cari vi-o dăruiește,


Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa