8 Sacrificiul făcut de Iahve în acea zi înseamnă, de fapt, pedepsirea prinților și a fiilor regelui împreună cu cei care poartă haine (cu specific religios) străine.
Când aste lucruri le-a văzut, Iehu, la sine, l-a chemat Pe cel ce fosta-nsărcinat De a păzi odaia-n care Erau veșminte: „Fiecare Dintre cei cari în templu sânt, Au să primească un veșmânt. Scoate veșmintele, de-ndată! Câte o haină va fi dată La toți cei care îl slujesc Pe Bal, și-n templu, se găsesc.” Omul acela a făcut Așa precum i s-a cerut.
Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,
Căci Dumnezeu Și-a părăsit Poporul, care s-a vădit A fi drept casa cea pe care, Iacov urmașe-n lume-o are, Pentru că el s-a alipit De idolii din Răsărit. Dedat e, la vrăjitorie, La fel ca acea seminție Cari e a Filistenilor. Apoi, cu ai străinilor Feciori, poporul s-a unit.
Ei își bat joc de cei aflați Pe scaunele de-mpărați, Iar tagma voievozilor Nimica e, în fața lor. De-ntăriturile ce sânt ‘Nălțate, râd, căci pun pământ, Până pe ele izbutesc Să urce și le cuceresc.
„Tu – pe femei – să le oprești Să poarte straie bărbătești. Dar nici bărbatul să nu ieie, Vreodată, haine de femeie. Aceste lucruri – îți pot spune – Că nu-s decât o urâciune Și tot așa vor fi mereu, Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.