Țefania 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ „Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Tăcere înaintea Stăpânului Domn! Căci ziua Domnului este aproape! Domnul a pregătit o jertfă; El Și-a sfințit oaspeții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Stai în liniște înaintea Dumnezeului care se numește Iahve; pentru că acea zi a lui Iahve este aproape. El a pregătit un sacrificiu și Și-a sfințit oaspeții!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci se apropie ziua Domnului și Domnul a stabilit un sacrificiu și i-a sfințit pe cei pe care i-a chemat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Și-a sfințit oaspeții.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Taci înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit o jertfă, a sfințit pe cei chemați ai săi.

Țefania 1:7 Mawu Ofanana

Iov 24:1

„De ce, timpul de judecată Nu e păzit și nu-i lăsată Putința celor care-L știu Pe Dumnezeul nostru viu, Să-I vadă zilele sortite Pentru pedepsele rostite?

Psalmi 46:10

„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”

Isaia 13:3

Iată, Domnul oștirilor, În felu-acesta, a vorbit: „Aflați că Eu am poruncit Oștirii Mele celei sfinte Și i-am cerut să ia aminte! Pe-ai Mei viteji, Eu i-am chemat, Cu cei care s-au bucurat De-a Mea mărime, ca să vină La judecata cea deplină, Făcută de a Mea mânie.”

Isaia 13:6

Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 29:2

Apoi, cetatea cea chemată Drept Ariel, împresurată Are să fie. Vor răzbate Plânset și geamăt, din cetate, Iar pentru Mine-n timpu-acel, Ea fi-va ca un Ariel.

Isaia 34:5

„Sabia Mea” – a cuvântat Domnul – „în ceruri, s-a-mbătat. Pogoară pe-al Edomului Pământ, lovind poporul lui, Pe care Eu l-am socotit Precum că este nimicit. Sabia are să-l lovească Și astfel o să-l pedepsească.”

Isaia 34:6

Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Ieremia 46:10

Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.

Езекиел 7:10

Iată că vine ziua când Te pomenești și tu, la rând! Iată, toiagul înflorește! Iată, mândria odrăslește!

Езекиел 7:7

Locuitor al țării, iată, Sfârșitul tău acum se-arată! Iată că este vremea când Te-ai pomenit și tu, la rând! E vremea! Vine ziua-n care, Pe munți, va fi un necaz mare! Zi de necaz, ea o să fie Și nicidecum de bucurie!

Ioel 1:15

„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Ioel 2:11

Tunet, e glasul Domnului, Mergând în fața oștii Lui. Tabăra Lui e foarte mare. De-asemenea e foarte tare Acela care se vădește, Cuvântul, că îl împlinește. A Domnului zi se arată Mare a fi și-nfricoșată. Dar cine poate fi în stare Să suferă acea zi, oare?

Ioel 2:31

Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.

Amos 6:10

Când unchiul mortului sosește Ca să-i ia trupul – căci dorește Să-l ardă – și va încerca Să-ntrebe – când va ridica Oasele mortului – pe cel Care, în casă e, cu el, Zicând: „Mai este cineva, Cu tine, în ăst loc, cumva?”, Acela-i va răspunde-ndată: „Aici, nu mai e nimeni, iată!”… Să facă liniște-i va cere Celălalt om, zicând: „Tăcere! Haidem dar, să nu mai vorbim, Ca nu cumva să pomenim, Aici, Numele Domnului!”

Amos 8:3

În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”

Habacuc 2:20

Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!

Țefania 1:14

Iată că vine peste fire A Domnului zi! De-mplinire, Aproape-i ziua Lui, căci are Ca să sosească-n grabă mare! Amarnică e ziua Lui Și-atunci plânsul viteazului O să se-audă, cu amar, Dintr-un hotar, în alt hotar.

Zaharia 14:1

„Iată dar că se pregătește Și ziua Domnului sosește Și fi-va prada dobândită, În al tău mijloc împărțită.

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 22:4

Atunci, alți robi, el a trimis Și celor invitați le-a zis: „Iată, ospățu-i pregătit. Veniți! Cu drag, eu v-am poftit. Juncii și vitele-ngrășate Pentru ospăț, au fost tăiate.”

Romani 3:19

Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.

Romani 9:20

Dar, mai degrabă, cine ești Tu, omule, de îndrăznești Ca să-I răspunzi lui Dumnezeu, Stând împotriva Lui, mereu? Nu cumva, vasul cel de lut Spune celui ce l-a făcut, „De ce, așa, m-ai plămădit? De ce n-am fost, altfel, croit?”

Filipeni 4:5

Blândețea voastră, ne-ntrecută, De toți să fie cunoscută. Aproape e al nostru Domn Și nu vreau să vă prindă-n somn.

Coloseni 1:12

Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.

1 Samuel 16:5

El a răspuns, la rândul său: „Da! Iată că eu vin la voi, Căci vreau ca să aduc apoi, O jertfă-n cinstea Domnului. Veniți și voi în fața Lui, La jertfa pe cari – astăzi – vreau, Lui Dumnezeu ca să o dau.” Și pe Isai, el l-a poftit – Dar mai ‘nainte la sfințit Pe el și pe feciorii lui – La jertfa dată Domnului.

1 Samuel 20:26

Saul, nimic, nu a rostit În acea zi, căci s-a gândit: „Sigur, ceva s-a întâmplat, Iar David este necurat. Din ăst motiv, nu a venit, Căci necurat e, negreșit.”