Țefania 1:3 - Biblia în versuri 20143 Oameni și vite. Prăpădesc Popoarele păsărilor, Precum și peștii mărilor Și pietrele de poticnire Și pe cei răi de peste fire. Pe tot pământul, îi lovesc Pe oameni și îi nimicesc. Îi spulber cu desăvârșire. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 „Voi spulbera oamenii și animalele, voi spulbera păsările cerului și peștii mării și cauzele de păcătuire care i-au făcut pe cei răi să se împiedice! Îi voi nimici pe oameni de pe fața pământului!“, zice Domnul. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 Voi distruge atât pe om, cât și pe animal. Voi omorî păsările zburătoare și peștii din mare. Când voi distruge pe om de pe pământ, cel păcătos va fi foarte dărâmat! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Voi șterge pe om și pe animal, voi șterge păsările cerului și peștii mării, îi voi face să se poticnească pe cei fărădelege; îl voi nimici pe om de pe fața pământului – oracolul Domnului. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 „Voi nimici oamenii și vitele, păsările cerului și peștii mării, pietrele de poticnire și pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârșire pe oameni de pe fața pământului”, zice Domnul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Voi nimici pe om și dobitoc; voi nimici păsările cerurilor și peștii mării, și pietrele de poticnire cu cei răi; și voi stârpi omenirea de pe fața pământului, zice Domnul. Onani mutuwo |
Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”
„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.
Ei au slujit, pentru popor, ‘Naintea idolilor lor Și în păcat, în acest fel, Căzut-a-ntregul Israel. De-aceea, brațul Mi-am ‘nălțat Și-n contra lor l-am îndreptat” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Să-și poarte-n fața tuturor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.
Argintul au să îl zvârlească Pe ulițe și-au să-i scârbească Aurul ce l-au adunat. Argint și aur ar fi dat, Dar aurul și-argintul n-are Putința de-a le da scăpare, În ziua-n care o să vie A Domnului mare urgie. Argintul, aurul lor tot, Nu sunt în stare și nu pot Să sature sufletul lor; Nici golul măruntaielor Nu pot să-l umple, niciodat’; Căci aurul i-a aruncat În marea lor nelegiuire, Cu-a lor nesățioasă fire.
Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.