Țefania 1:10 - Biblia în versuri 201410 „În ziua ‘ceea”– Domnul zice – „Mare prăpăd are să pice Pe culmile dealurilor. Atunci, la poarta peștilor, Au să se-audă țipete De jale doar, și urlete În mahalalele aflate În altă parte din cetate. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească10 „În ziua aceea“, zice Domnul, „se va auzi un strigăt de durere dinspre Poarta Peștilor, un geamăt dinspre cartierul cel nou și un mare măcel dinspre dealuri. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201810 Iahve vă asigură că atunci vor fi strigăte de jale la Poarta Peștilor și urlete în cealaltă zonă a orașului; iar din zona dealurilor va veni un mare zgomot făcut de cei care plâng. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 În ziua aceea – oracolul Domnului – glas de țipăt va fi de la Poarta Peștilor, geamăt din a doua [parte a cetății], ruină de pe coline. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 În ziua aceea”, zice Domnul, „se vor auzi strigăte de jale la Poarta Peștilor, urlete în cealaltă mahala a cetății și un mare prăpăd pe dealuri. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193110 Și în ziua aceea, zice Domnul, va fi glasul unei strigări de la poarta peștilor și un urlet din despărțirea Mișne și un trosnet mare dinspre dealuri. Onani mutuwo |
Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.
Din ordinu-mpăratului, Zidirea Casei Domnului A început – după cum știm – De-ndată, în Ierusalim, Pe-un munte care se vădea Că se chemase Moria. Muntele-acest – bine-nțeles – Nu-ntâmplător a fost ales. El îi fusese arătat, Lui David, care – imediat – Un loc anume-a pregătit În câmpul unui Iebusit Care, Ornan, era chemat.
După ce iarăși a domnit, Un mare zid a construit, Afară din cetatea care, David în stăpânire-o are. Zidul fusese așezat Către apus și-a-nconjurat Dealul, de la Ghihon pornind, La poarta peștilor ieșind. Zidul care împrejmuia Dealul, înalt se dovedea. Și căpetenii de război A rânduit el, mai apoi, În cetățuile-ntărite Care în Iuda sunt zidite.
Spre porțile lui Efraim. De-acolo, corul a plecat Spre poarta veche, de îndat’. În acest fel, ajuns-am noi La poarta peștilor apoi. De turnul lui Hananeel Trecut-a-n urmă coru-acel; Spre turnul Mea ne-am îndreptat, De unde, iarăși, am plecat Spre poarta oilor. Sfârșirăm Ocolul ce îl săvârșirăm, La poarta temniței, iar noi,
Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.