Rut 4:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Tot poporul care era la poartă și bătrânii i-au răspuns: ‒ Suntem martori. S-o facă Domnul pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela și ca pe Lea care, împreună, au ajutat la înmulțirea familiei lui Israel. Să-ți sporească puterea în Efrata și să-ți faci un nume în Betleem!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Tot poporul care era la poartă și oamenii din grupul bătrânilor orașului, i-au răspuns: „Suntem martori! Să facă Iahve ca femeia care intră în casa ta, să fie ca Rahela și ca Leea care au participat împreună la formarea națiunii lui Israel! Să îți crească forța în Efrata și să devii renumit în Betleem!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Tot poporul care era la poartă și bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să o facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahéla și ca Léa, care amândouă au zidit casa lui Israél! Fă-te puternic în Efráta și fă-ți un nume în Betleém!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Tot poporul care era la poartă și bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela și ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ți puterea în Efrata și fă-ți un nume în Betleem!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și tot poporul care era la poartă și bătrânii au zis: Suntem martori. Domnul să facă pe femeia care vine în casa ta ca Rahela și ca Lea, care au zidit amândouă casa lui Israel, și câștigă‐ți putere în Efrata și fă‐ți un nume în Betleem.

Rut 4:11 Mawu Ofanana

Geneza 23:10

Loc de mormânt.” Dar Efron sta Acolo, și îl asculta. El a grăit, către Avram:

Geneza 24:60

Atunci, Laban a glăsuit: „O, sora mea, doresc să fii O mamă, pentru zeci de mii! Și-ți mai doresc a se sălta, Nespus de mult, sămânța ta! Să stăpânească peste-acei Care vor fi dușmanii ei!”

Geneza 29:16

Laban, două copile-avea. Pe cea dintâi ce-a zămislit-o Pe lume, Lea a numit-o. Rahela era cea mai mică.

Geneza 29:25

Pe lume-o nouă dimineață. Și iată căci cu Lea-n brață, Iacov era, când s-a trezit: „Ce mi-ai făcut?! Nu ți-am slujit, Pentru Rahela?! Ți-am lucrat! Acum, de ce m-ai înșelat?!”

Geneza 29:32

Lea, astfel, a zămislit Un fiu, cari Ruben s-a numit. Ruben înseamnă „Vedeți fiu”, Căci ea a spus: „Acuma știu: Domnul, mâhnirea, mi-a văzut Și-un fiu mi-a dat, de am născut. Sunt, în sfârșit, iar, fericită! – De soțul meu, voi fi iubită.”

Geneza 35:23

Lea, întâiul, l-a născut Pe Ruben, iar pe urma sa, Pe Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon. Acei

Geneza 35:24

Care-au fost fii ai Rahelei, Erau, la număr, numai doi: Iosif și Beniamin. Apoi, Ai Bilhăi fii, cari se găsea Roabă Rahelei: ea avea

1 Regi 21:8

Apoi, niște scrisori a scris, Pe care-n urmă le-a trimis Bătrânilor ce locuiau La Izreel și cari erau Chiar în a lui Nabot cetate. Scrisorile acestea toate, În numele-mpăratului Scrise erau, de soața lui.

1 Cronici 2:51

Salma, din care se-ntrupează, În lume, Betleem; apoi, În șir, urmară încă doi: Întâi Haref; el e cel care, Fecior, pe Bet-Gader, îl are.

Psalmi 132:6

În Iacov.” Eu am auzit Că la Efrata s-a vorbit De acel loc, și l-am aflat, În câmpul lui Iaar, de-ndat’…

Proverbe 14:1

Femeia, casa, îți zidește, Când înțeleaptă se vădește; Însă femeia cea nebună, Cu mâna ei are să-și pună, Grămadă casa, la pământ.

Proverbe 31:23

Bărbatul ei bine-i văzut Dacă la poartă a ieșit Și cu bătrânii a vorbit.

Ieremia 32:10

Doi martori am adus și-am scris, În fața lor, un mic zapis, Pe care l-am pecetluit, După ce-ntâi am cântărit – În cumpănă – argintul dat.

Miheia 5:2

Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

Matei 2:6

„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”

Deuteronom 25:7

Când omul, însă, nu va vrea, Pe-a lui cumnată să o ia, Femeia să se ducă are, La a cetății poartă mare – Unde bătrânii se adună – Și-n fața lor, apoi, să spună: „Iată, cumnatul meu nu vrea, Ca de nevastă să mă ia – Așa cum cere dreptul dat De faptul că îmi e cumnat – Și să ridice-n Israel, Numele mortului astfel.”

Deuteronom 25:9

Atunci se va apropia Cumnata lui și o să-i ia Încălțămintea din picior – Acolo-n fața tuturor – Și-n urmă, pe al ei cumnat, În față îl va fi scuipat, Rostind apoi, în gura mare: „Așa se face celui care Nu îi ridică fratelui, Casa, în urma morții lui!”

Rut 1:2

Omul acela se numea Elimelec; soață avea, Pe o femeie Efratită – Naomi, ea era numită; Primul său fiu era Mahlon, Iar cel de-al doilea, Chilion. Cu toții, Efratiți, erau Și-n Betleem, casă, aveau; Dar foametea i-a alungat Și în Moab s-au așezat, Pentru o vreme, de-au trăit.