Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Rut 4:10 - Biblia în versuri 2014

10 Am cumpărat, de-asemenea, Pe Rut – soția lui Mahlon – Cumnată a lui Chilion – Să salt numele mortului, În partea moștenirii lui, Ca al său nume să trăiască Și printre frați să dăinuiască. Tot ce-am făcut acum, vedeți Și astfel, martori îmi sunteți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat-o de soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moștenirii lui, astfel încât să nu se șteargă numele acestuia dintre frații lui și din cetatea sa. Voi sunteți martori astăzi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Astfel, eu am cumpărat și pe moabita Rut care este văduva lui Mahlon. Am cumpărat-o ca soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moștenirii lui, astfel încât să nu se șteargă numele acestuia dintre rudele lui și din orașul unde a trăit. Astăzi, voi sunteți martori ai acestui lucru!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 și că am răscumpărat-o și pe Rut din Moáb, soția lui Mahlón, [și am luat-o] de soție ca să ridic numele celui mort în moștenirea lui și să nu se piardă numele celui mort din poporul fraților săi și de la poarta locului său. Voi sunteți astăzi martori!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 și că mi-am cumpărat, de asemenea, de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moștenirea lui și pentru ca numele mortului să nu fie șters dintre frații lui și din poarta locului lui. Voi sunteți martori azi despre aceasta!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Chiar și pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, mi‐am cumpărat‐o de nevastă, ca să ridic numele mortului în moștenirea sa, și să nu se piardă numele mortului dintre frații săi și din poarta locului său; voi sunteți martori astăzi.

Onani mutuwo Koperani




Rut 4:10
19 Mawu Ofanana  

Fă-ți săptămâna, cu Lea, Iar pe Rahela – și pe ea – Ți-o dau, de-ai să mă mai slujești, Alți șapte ani. Te învoiești?”


Însă pentru că a știut Căci cei ce se vor fi născut Nu au să-i fie urmași lui, Ci ei vor fi ai fratelui, Sămânța și-a împrăștiat, Când cu nevasta s-a culcat, Cari fost-a a fratelui său.


Să șteargă Dumnezeu Cel Sfânt, Numele lui, de pe pământ! Uitată a lor pomenire Să fie, de întreaga fire!


Pe cei răi, El nu-i va lăsa, Căci își întoarce Fața Sa În contra lor și astfel sânt Înlăturați de pe pământ Și ștearsă-i pomenirea lor.


O soață bună, dobândește Și fericirea – ea e dar, Dat de la Dumnezeu, prin har.


Tot ceea ce au adunat Părinții, noi doar moștenim; Dar soața bună, o primim În dar, din partea Domnului.


Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.


Odinioară, a fugit Iacov și s-a adăpostit Într-o câmpie, depărtată, Care, Aram, este chemată. S-a dus acolo ca să steie Și a slujit pentru-o femeie. Pentru-o femeie, Israel Turme-a păzit, în locu-acel.


Atunci, în grabă am plecat Și-o curvă eu am cumpărat. Sicli de-argint, eu am plătit Cari cincisprezece s-au vădit. Și un omer de orz i-am dat Și tot din orz am mai luat Și un letec, de le-am dat ei.


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „În ziua ‘ceea, Eu voiesc, Din toată țara să-i stârpesc Pe idoli, căci de peste fire, Voi șterge a lor amintire. Prorocii mincinoși din țară, Am să îi scot atunci afară. De-asemeni, duhul necurat, Din țară, fi-va alungat.


Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!


Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea,


Apoi, întâiul său născut, Pe care ea i l-a făcut, O să îi ieie, mortului, Și numele și-averea lui, Ca să rămână-n acest fel Numele său, în Israel.


Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.


Atuncea când vor fi aflat Și Canaaniții și cei care Sunt în această țară mare, Ne vor înconjura și-apoi – De pe pământ – șterși vom fi noi. Dar Tu Doamne, ce-ai să-I faci oare Atunci, Numelui Tău cel mare?”


Boaz le-a zis bătrânilor Și celor care-au ascultat Tot ceea ce s-a discutat: „Ne-am înțeles, precum vedeți. De-aceea, martori îmi sunteți, La ceea ce s-a petrecut. Acuma dar – cum ați văzut – De la Naomi-am dobândit Tot ceea ce am moștenit Din mâna lui Elimelec Și-a fiilor săi. Toate trec, De-acum, în stăpânirea mea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa