9 Uimit atunci, de ce-a văzut: „Cine ești tu?” „Eu? Eu sunt Rut, A ta supusă slujitoare. Tu ai drept de răscumpărare – De-aceea am venit la tine. Întinde-ți haina peste mine – Peste-a ta slugă prea plecată!”
9 El a întrebat: ‒ Cine ești tu? Ea i-a răspuns: ‒ Sunt eu, Rut, slujitoarea ta. Întinde-ți marginea mantiei peste slujitoarea ta, căci tu ești cel cu drept de răscumpărare asupra mea.
9 El a întrebat: „Cine ești tu?” Ea i-a răspuns: „Sunt eu, Rut, servitoarea ta! Întinde-ți marginea hainei peste această slujitoare a ta, pentru că tu ești acela care are drept de răscumpărare (pentru ea)!”
9 El a zis: „Cine ești tu?”. Ea i-a răspuns: „Eu sunt Rut, slujitoarea ta; întinde-ți poala hainei peste slujitoarea ta, căci ai drept de răscumpărare!”.
Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!
Din nou, Naomi-a repetat: „Să fie binecuvântat, De Dumnezeul nostru, care, E bun și-i plin de îndurare, Pentru cei vii de pe pământ Și pentru cei ce nu mai sânt! Acest om, rudă, e, cu mine – De-asemenea, e și cu tine. Boaz, asupra noastră, are Dreptul pentru răscumpărare.”
El zise: „Binecuvântată Să fii copilă, tot mereu, De către Bunul Dumnezeu! Fapta de-acuma a vorbit Și astfel, a mărturisit Mai mult ca orice, pentru tine – Nu ai voit, calea, a ține, Celor m-ai tineri; n-ai cătat Nici pe sărac, nici pe bogat.
Iată, ți-am spus aceste toate, Fiind de datoria mea Să te-nștiințez. Dacă vei vrea, Poți cumpăra acest pământ, Față de martorii ce sânt Aici, cu noi, și-au ascultat Tot ceea ce am discutat. Răscumpără-l! Tu ești cel care Ai dreptul de răscumpărare, Mai înaintea tuturor. Spune-mi, ești răscumpărător? Dacă nu vrei, să mă-nștiințez, Căci după tine, eu urmez.” Omul răspunse: „Mă gândesc Să îl răscumpăr. Mă-nvoiesc!”
Când auzi aceste toate, Omul răspunse: „Nu se poate. Nu îl răscumpăr, chiar de-aș vrea. Nu pot, pe socoteala mea! Mi-e teamă de-a mea moștenire – Mă bucur că mi-ai dat de știre! Așadar, ia tu, dreptul meu, Căci n-am să îl răscumpăr eu.”
Femeia-n grabă s-a sculat Și l-a pământ s-a aruncat Zicând: „Roabă mă socotesc Și gata sunt să împlinesc Poruncile domnului meu. De-aceea vreau ca să spăl eu, Picioarele solilor care – În slujbă – domnul meu îi are.”