18 Naomi-a zis: „Fii liniștită, Până când fi-vei lămurită, De felul cum va fi sfârșit Lucrul acesta. Negreșit, Boaz, tihnă, nu va avea, Până atunci când va putea Ca acest lucru să-l sfârșească – Chiar azi, poate-o să reușească.”
18 Naomi i-a zis: ‒ Așteaptă, fata mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îți spun că omul acesta nu-și va găsi liniștea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.
18 Naomi i-a zis: „Fata mea, așteaptă până vei vedea ce se va întâmpla. Dar îți spun că acest om nu va fi liniștit până nu se va lua o decizie definitivă cu privire la tine – chiar astăzi.”
18 [Noémi] i-a zis: „Stai [aici], fiica mea, până vei afla cum se va rezolva lucrul [acesta], căci omul nu va avea liniște până nu va duce la îndeplinire lucrul [acesta] astăzi!”.
18 Și Naomi a zis: „Fii liniștită, fiica mea, până vei ști cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârși lucrul chiar astăzi.”
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.
Căci ajutorul așteptat Cari de Egipt le este dat, Nu e decât deșertăciune De-aceea eu și pot a spune Că ajutorul dobândit Doar „zarvă mare s-a vădit, Însă ispravă, nicidecum”.
Luă mantaua ce-o aduse Și lângă soacra ei, o puse, Zicând: „Iată ce-am căpătat! Șase măsuri de orz mi-a dat Boaz, spunându-mi: „În manta, Pune-l și du-l, la soacra ta.”
Către ieșirea din cetate, Boaz porni, voind să cate, Pe ruda sa – aceea care Avea drept de răscumpărare, Întâia, asupra lui Rut. Pe acest om, el l-a văzut Chiar la intrarea în cetate Și l-a strigat: „Așteaptă frate! Apropie-te, căci doresc, Ceva, cu tine, să vorbesc!”