13 Acum însă, rămâi la mine. În zori, am să-i vorbesc, de tine, Și voi vedea ce planuri are, Privind a ta răscumpărare. De nu vrea, te răscumpăr eu! – Îți spun, pe viul Dumnezeu!”
13 Rămâi în noaptea aceasta aici, iar dimineață, dacă el va dori să te răscumpere, bine, să te răscumpere! Dar dacă nu va dori să te răscumpere, viu este Domnul că te voi răscumpăra eu! Deci, culcă-te aici până dimineață.
13 Acum, rămâi aici în această noapte; iar mâine dimineață voi ști dacă acea persoană va dori să te răscumpere. Te asigur jurând pe Iahve care este viu, că dacă el va refuza răscumpărarea ta, te voi răscumpăra eu! Deci culcă-te aici până dimineață!”
13 Odihnește-te noaptea [aceasta aici]! Mâine, dacă vrea el să te răscumpere, bine, să te răscumpere! Dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu. Viu este Domnul! Culcă-te până dimineață!”.
13 Rămâi în noaptea aceasta aici. Și mâine, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici până dimineață.”
13 Rămâi noaptea aceasta și va fi așa: dimineață, dacă va voi să te răscumpere, bine, să te răscumpere; iar dacă nu va voi să te răscumpere el, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul. Culcă‐te până dimineață.
Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.
De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.
Când oamenii jură, cumva, Au să se jure pe ceva Ce e mai mare decât ei, Căci jurământul – dragii mei – Este o chezășie care Va pune capăt la oricare Neînțelegere iscată.
El zise: „Erau frații mei. Ai mamei mele fii, sunt ei. Cu viață, de-ar fi fost lăsați Aceia care-mi erau frați, Viu este Domnul, că și voi, Cu viață-ați fi scăpat apoi!”
Din nou, Naomi-a repetat: „Să fie binecuvântat, De Dumnezeul nostru, care, E bun și-i plin de îndurare, Pentru cei vii de pe pământ Și pentru cei ce nu mai sânt! Acest om, rudă, e, cu mine – De-asemenea, e și cu tine. Boaz, asupra noastră, are Dreptul pentru răscumpărare.”
Boaz a mai adăugat: „Atunci când vei fi cumpărat De la Naomi-acel ogor – A-ți spune, eu mă simt dator – Că el o să-ți fie vândut Și de-a sa noră – deci, de Rut, Soția celui ce-a murit. Tu trebuie ca, negreșit, Să salți numele mortului, În partea moștenirii lui.”
Când auzi aceste toate, Omul răspunse: „Nu se poate. Nu îl răscumpăr, chiar de-aș vrea. Nu pot, pe socoteala mea! Mi-e teamă de-a mea moștenire – Mă bucur că mi-ai dat de știre! Așadar, ia tu, dreptul meu, Căci n-am să îl răscumpăr eu.”