Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Rut 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 La vremea prânzului, Boaz A ridicat al său obraz Și cu privirea a cătat Pe Rut; apoi a cuvântat: „Apropie-te, ca să stai, Cu noi la masă. Pâine ai, Și uite vasul cu oțet. Este mâncare berechet!” Rut, cu sfială, a venit. Grăunțe fripte a primit, Cu pâine, pân’ s-a săturat. Ce-a mai rămas, a adunat Și-o legătură a-ncropit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 La ora mesei, Boaz i-a zis lui Rut: ‒ Apropie-te, mănâncă din pâine și înmoaie-ți bucata în oțet. Ea s-a așezat lângă secerători, iar el a servit-o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s-a săturat și i-a mai și rămas.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Boaz i-a zis: „La ora când se va servi masa, să te apropii și să mănânci din pâine; și să îți moi bucata în zeama cu oțet.” Ea s-a așezat lângă secerători; iar el a servit-o cu cereale prăjite. A mâncat, s-a săturat și i-a mai și rămas.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 La ora mesei, Bóoz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine și înmoaie-ți bucata în oțet!”. Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunțe prăjite, a mâncat, s-a săturat și a mai rămas.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine și înmoaie-ți bucata în oțet.” Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunțe prăjite, a mâncat și s-a săturat și ce a rămas a strâns.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și Boaz i‐a zis la vremea mâncării: Vino încoace și mănâncă din pâine și întinge‐ți bucătura în oțet. Și ea a șezut lângă secerători și ei i‐au întins grăunțe prăjite și ea a mâncat și s‐a săturat și a și strâns.

Onani mutuwo Koperani




Rut 2:14
17 Mawu Ofanana  

Ei, multe lucruri, au adus Și-n față la-mpărat, le-au pus. Paturi, lighene au fost date Și vase din pământ lucrate. Grâu, orz, făină, grâu prăjit, Linte și bob au dăruit Atuncea, pentru împărat. Și multe uscături au dat.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Alta e starea omului Care, la suflet, e ales. Omul acest – bine-nțeles – Pe al său cuget îl va pune Să stăruiască-n fapte bune.”


Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.


Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat Douăsprezece coșuri pline Cu rămășițele de pâine.


Cu iarbă bună pentru vite, Vor fi câmpiile-nvelite. Roade vor fi, îmbelșugate, Și veți mânca pe săturate.


Când veți mânca pe săturate, Bucatele ei minunate, Să binecuvântați, mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Fiindcă țara cea bogată V-a fost, de către Domnul, dată.


Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”


Boaz, atunci, a poruncit, Slugilor sale: „S-o lăsați Să strângă – să n-o alungați! – Chiar între snopi de o vedeți.


Către cetate a plecat, Cu sacul plin și fericită. Naomi sta ca împietrită, Privind sacul cu orz, adus. În față, Rut – atunci – i-a pus Bucatele ce-a adunat După ce slugile-au mâncat De prânz, acolo, pe ogor.


Isai, lui David, i-a vorbit: „O efă, eu am pregătit, Cu grâu prăjit. De-asemenea, Și zece pâini, alăturea. Aleargă pân’ la ai tăi frați Cari sunt în tabără aflați, Și du-le, ce le-am pregătit.


Abigail, pâini, a luat Și două sute-a numărat. Două burdufuri a adus – Pline cu vin – și-apoi s-a dus Să ia cinci oi; a pregătit Și cinci măsuri de grâu prăjit. Turte, în urmă, a făcut Și cu stafide le-a umplut, Iar toate turtele acele O sută-au fost, în număr, ele. Smochine-apoi a mai luat Și în mănunchiuri le-a legat, Iar legăturile acele La două sute, fost-au ele. Tot ceea ce a pregătit, În grabă, ea a rânduit Și, pe măgari, a încărcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa