Rut 1:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Vreo zece ani; dar au murit Și cei doi fii: întâi Mahlon, Urmat apoi de Chilion. Astfel, Naomi s-a trezit Că orice sprijin i-a perit: Soț și feciori, de-al morții glas, Fost-au chemați; i-au mai rămas Nurorile, însă voia, Ca libertate să le dea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ cei doi fii ai Naomei – Mahlon și Chilion – au murit și ei. Atunci femeia (– mama lor –) a rămas singură: atât fără cei doi fii, cât și fără soțul ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Mahlon și Chilion au murit și ei amândoi, și Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără bărbat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și Mahlon și Chilion, amândoi, au murit și femeia a rămas fără cei doi fii ai săi și fără bărbatul ei.

Rut 1:5 Mawu Ofanana

Isaia 49:21

Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Luca 7:12

Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită.

Deuteronom 32:39

Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!

Rut 1:2

Omul acela se numea Elimelec; soață avea, Pe o femeie Efratită – Naomi, ea era numită; Primul său fiu era Mahlon, Iar cel de-al doilea, Chilion. Cu toții, Efratiți, erau Și-n Betleem, casă, aveau; Dar foametea i-a alungat Și în Moab s-au așezat, Pentru o vreme, de-au trăit.

Rut 1:4

Cei doi feciori s-au însurat, Luându-și soațe Moabite – Orpa și Rut erau numite. În tihnă, toți au viețuit,

Rut 1:6

Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit: