Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Rut 1:16 - Biblia în versuri 2014

16 Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Rut a răspuns: ‒ Nu insista să te părăsesc și să plec de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Rut i-a răspuns: „Nu insista să te abandonez plecând de la tine. Unde mergi tu, vreau să merg și eu. Unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și Rut a zis: Nu sta de mine să te părăsesc, să mă întorc de pe urma ta; căci încotro vei merge tu voi merge și eu, și unde vei mânea tu, voi mânea și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani




Rut 1:16
23 Mawu Ofanana  

„Viu este Domnul Dumnezeu”– Zise Iutai – „și tu-mpărate, Că am să te urmez, în toate. Oriundea ai să te găsești – Fie că mori sau că trăiești – Acolo am să fiu și eu, Căci vreau să stau cu domnul meu.”


Ascultă fiică și privește În jurul tău, căci trebuiește Să uiți de-acum, al tău popor Și casele părinților!


Prietenul adevărat Te va iubi, neîncetat, Iar când necazul te lovește, El, frate bun, se dovedește.


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Iată acum, ce porunci vreau, Pentru al meu popor, să dau: Toți oamenii care-au să fie În a mea-ntinsă-mpărăție – Indiferent de limba lor, De al lor neam sau de popor – Dacă vor cuteza, cumva, De rău de a grăi ceva De Dumnezeul Cel pe care Șadrac, cu Abed-Nego-L are Și cu Meșac, voiesc să știe Că vor simți a mea mânie. Nu vor scăpa nepedepsiți Oameni-acei nesocotiți, Ci fiți cu toți încredințați Că în bucăți vor fi tăiați, Iar a lor casă, de îndată, Are să fie dărâmată, Căci nu-i alt Domn să izbutească, Asemeni Lui, să izbăvească.”


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Dar de la Egipteni, mereu, Eu îți sunt Domn și Dumnezeu, De-atunci de când, din a lor țară, De Mine ai fost scos afară. Nu este, în afara Mea, Nimeni să poată ca să dea Vreo mântuire, tuturor, Căci Eu, doar, sunt Mântuitor.


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”


Atuncea s-a apropiat Un cărturar și-a cuvântat: „Învățătorule, aș vrea Să te urmez, de s-ar putea.”


„De ce nu pot veni cu Tine, Acuma, Doamne?” – a voit Petru a ști. „Sunt pregătit Să-mi dau chiar viața, pentru Tine!”


Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați, De ce plângeți și mă-ntristați, Rupându-mi inima? Să mor, Sunt pregătit eu, fraților, Nu doar să fiu legat, cum știm Că fi-voi, la Ierusalim. Să mor, sunt gata, cum v-am spus, Pentru al Domnului Iisus


Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –


Toate popoarele-ntâlnite, De Domnul fost-au izgonite. Apoi, poporul Amorit Care în țară-a locuit, A fost, în urmă, alungat Și-n locul lui, ne-am așezat. Domnul e-al nostru Dumnezeu, Și Lui o să-I slujim mereu!”


Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.


Naomi-a spus: „Cumnata ta, S-a-ntors acasă. Nu mai sta Nici tu, ci du-te, la ai tăi! Vezi? Orpa s-a dus la ai săi, La dumnezeii ce-i avea! Deci fă și tu, asemenea!”


Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!”


Grăbit, omul a zis: „Femeia Este o biată Moabită Cari, cu Naomi, e venită, Din al Moabului ținut.


Copilul ce s-a zămislit, Învioarare-a dăruit Pentru-al tău suflet. El va sta, Sprijin, la bătrânețea ta, Căci e, de nora ta născut; Ea, pentru tine, a făcut Mai mult decât fac șapte fii, Că te iubește, precum știi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa