Rut 1:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Nurorile, atunci, la ea, Au ridicat glasul și-au plâns. Orpa, apoi, soacra și-a strâns În brațe și s-au sărutat. După aceea și-a luat Adio, cu durere-n glas, Plecând grăbită. A rămas Naomi, singură, cu Rut, Căci de-al ei pas, ea s-a ținut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Ele și-au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa a sărutat-o pe soacra sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Nurorile au început iarăși să plângă. Orpa și-a sărutat soacra de rămas bun și a plecat. Dar Rut a rămas împreună cu ea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Și ele au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și ele și‐au înălțat glasul și au plâns iarăși. Și Orpa a sărutat pe soacră‐sa, dar Rut s‐a alipit de ea.

Rut 1:14 Mawu Ofanana

Geneza 31:28

Și nici măcar nu m-ai lăsat, Nepoții, ca să mi-i sărut – Și nici pe fete, n-am putut – Fiindcă-n grabă ai plecat. Ca un nebun, tu te-ai purtat!

Geneza 31:55

În zori – Laban – când se trezi, Chemă pe fete și nepoți. Când au venit la el cu toți, Cu drag, pe rând, i-a sărutat. Sfârșind, i-a binecuvântat. Luându-și oamenii apoi, A apucat drumu-napoi.

2 Samuel 19:39

Apoi, cu toții au trecut Peste Iordan și au făcut Un mic popas, pe malul lui. În fața împăratului, Se duse Barzilai, călare, Gata fiind, pentru plecare. David l-a binecuvântat Și pe obraz l-a sărutat, Iar Barzilai luă, apoi, Drumul spre casă, înapoi.

1 Regi 19:20

Iar Elisei a părăsit Boii cu care a arat Și cu Ilie a plecat. Un singur lucru i-a cerut, Zicând: „Mă lasă să-mi sărut Părinții și-am să te urmez.” „Du-te, dar să te-napoiezi Degrabă!” – i-a răspuns Ilie. „Să nu uiți, ce ți-am făcut, ție!”

Proverbe 17:17

Prietenul adevărat Te va iubi, neîncetat, Iar când necazul te lovește, El, frate bun, se dovedește.

Proverbe 18:24

Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Zaharia 8:23

Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”

Matei 10:37

De va iubi mai mult – oricine – Pe tatăl său, decât pe Mine, Nu Îmi va sta alăturea. De cineva – asemenea – Îi va iubi pe fiii lui, Mai mult, acel vrednic nu-i Ca să se-așeze lângă Mine.

Matei 16:24

Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că

Matei 19:22

Când tânărul a auzit Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.

Fapte 17:34

Dar totuși, unii au găsit Că-i drept ce-a spus, și l-au crezut, Și, de-a lui parte, au trecut. Printre aceștia s-a aflat Și Dionisie – chemat Și Areopagitul – iar Alături, o femeie chiar Venit-a, care s-a numit Damaris. S-au mai alipit, Sporind numărul celor doi, Încă mulți alții, mai apoi.

Deuteronom 10:20

Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.

Deuteronom 4:4

Voi, însă – cei ce v-ați lipit De Dumnezeu – voi ați trăit.

2 Timotei 4:10

Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.

Evrei 10:39

Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”

Rut 1:13

Până când, mari, vor fi-nălțați – Și nu o să vă măritați? Nu! Nu, fiicele mele! Eu Sunt amărâtă. Dumnezeu Și-a întins mâna-n contra mea.”

Rut 1:15

Naomi-a spus: „Cumnata ta, S-a-ntors acasă. Nu mai sta Nici tu, ci du-te, la ai tăi! Vezi? Orpa s-a dus la ai săi, La dumnezeii ce-i avea! Deci fă și tu, asemenea!”

Rut 1:7

Nurorile și le-a luat Și către Iuda, a plecat.

Rut 2:11

Boaz răspunse: „Am aflat, Felul în care te-ai purtat, Cu soacra ta – cum i-ai slujit De când bărbatul ți-a murit. Știu tot ceea ce ai făcut; La mama care te-a născut, La tatăl tău și țara ta, Ai renunțat, pentru a sta Lângă Naomi. Iar acum, Ai însoțit-o-n al ei drum, La un popor necunoscut.