Rut 1:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Demult, prin ai istoriei zori, Pe când erau judecători Peste popor, veni în țară – Precum mai fost-a și-altă oară – O foamete, ca un blestem. Atunci, un om din Betleem, Cu soața și cu fiii lui, Luă drumul Moabului, Acolo ca să locuiască – Foamei să-i supraviețuiască.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Pe vremea când judecau judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Pe vremea când evreii erau guvernați de judecători, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din localitatea Betleem care aparținea de teritoriul lui Iuda, a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai lor, ca să locuiască în zona de câmpie a Moabului ca străin.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în țară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soția și cei doi fii ai săi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în țară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa și cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în țara Moabului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un bărbat din Betleemul lui Iuda s‐a dus să locuiască în câmpiile Moabului, el și nevasta sa și cei doi fii ai săi.

Rut 1:1 Mawu Ofanana

Geneza 12:10

Venit-a foametea cea mare, Și-astfel – silit de-mprejurare – Avram, vremelnic, s-a mutat Și în Egipt s-a așezat.

Geneza 26:1

Veni o foamete în țară, La fel cum fost-a prima oară, Pe când Avram era în viață. Isac, să-i poată face față, Pe când hambaru-i va fi sec, Se duse la Abimelec. Acesta, în Gherar, ședea, Și peste Filisteni domnea.

Geneza 43:1

Foametea bântuia în țară.

2 Samuel 21:1

Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”

1 Regi 18:2

Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria.

1 Cronici 2:51

Salma, din care se-ntrupează, În lume, Betleem; apoi, În șir, urmară încă doi: Întâi Haref; el e cel care, Fecior, pe Bet-Gader, îl are.

1 Cronici 2:54

Fiii lui Salma: la-nceput, Pe Betleem doar, l-a avut, Din care-n lume sunt ieșiți Toți cei ce sunt Netofatiți. În urma lui, cel ce-a venit, Atrot-Bet-Ioab, s-a numit. Hați-Hamanahti urmează Și Țoreiții se-ntrupează;

Psalmi 105:16

Apoi, asupra țării, El Trimis-a foametea. Astfel, Orișice mijloc, arătat A fi de trai, a fost tăiat.

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Ieremia 14:1

Iată Cuvântul Domnului, Ce a fost spus robului Lui – Cari Ieremia s-a numit – Când seceta a bântuit:

Езекиел 14:13

Îmi zise: „Fiu al omului, Atunci când întâmpla-se-va Și va păcătui, cumva, O țară, împotriva Mea – Fărădelegi săvârșind ea, Iar împotriva ei apoi, Pe al Meu braț întinde-l-voi Sfărmând toiagul pâinii ei, Lăsând-o pradă foametei, Stingându-i tot al ei popor Și toată stirpea vitelor –

Езекиел 14:21

Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,

Levitic 26:19

Atunci voi frânge, negreșit, Mândria voastră – căci văd bine – Că, din putere, ea vă vine. Eu am să fac a fi, de fier, De-asupra voastră-albastrul cer, Iar sub picior – de bună seamă – Pământul fi-va de aramă.

Amos 4:6

„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Miheia 5:2

Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

Deuteronom 28:38

Sămânță multă-i semăna, Dar rod, puțin, vei aduna, Căci de lăcuste-aproape toată Sămânța îți va fi mâncată.

Judecători 12:8

Ibțan din Betleem e cel Care urmat-a după el, Fiind ales judecător, Peste-al lui Israel popor.

Judecători 17:7

În Betleemul cel pe care, Iuda în stăpânire-l are, Era un om, de neam Levit.

Judecători 17:8

Omul acela a pornit, Din Betleem, căci își dorea Să afle – dacă va putea – O locuință potrivită. Urmându-și calea hărăzită, În Efraim el a sosit, Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.