Qohelet 9:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Gustă din plin viața aceasta Și-alăturea să-ți ai nevasta. În zilele ei trecătoare, În care te trudești sub soare, I-ați partea care ți s-a dat, Pentru tot ceea ce-ai lucrat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Petrece-ți viața împreună cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale deșarte pe care El ți le-a dat sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta-ți este partea din toată munca grea pe care o depui sub soare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Trăiește-ți viața efemeră împreună cu soția pe care o iubești – în toate acele zile care ți-au fost date sub soare – pentru că aceasta este recompensa de care beneficiezi cât timp trăiești; și acesta este avantajul pe care îl ai în toată munca extenuantă pe care o faci (în existența de) sub soare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Vezi-ți de viață împreună cu soția ta, pe care o iubești în toate zilele vieții tale deșarte care ți s-au dat sub soare! În toate zilele deșertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii și în truda ta cu care te trudești sub soare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Bucură‐te de viață cu nevasta pe care o iubești în toate zilele vieții deșertăciunii tale, pe care ți le‐a dat sub soare în toate zilele deșertăciunii tale; căci aceasta este partea ta în viață și în osteneala ta cu care te ostenești sub soare.

Qohelet 9:9 Mawu Ofanana

Geneza 26:8

Șederea i s-a prelungit, În țară, și a fost zărit – Cu soața lui, când s-a jucat – Chiar de al țării împărat.

Psalmi 144:4

Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.

Psalmi 39:5

Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)

Proverbe 18:22

O soață bună, dobândește Și fericirea – ea e dar, Dat de la Dumnezeu, prin har.

Proverbe 19:14

Tot ceea ce au adunat Părinții, noi doar moștenim; Dar soața bună, o primim În dar, din partea Domnului.

Qohelet 2:10

Ceea ce ochii mi-au poftit, Le-am dat mereu. Nu mi-am oprit Nici inima din veselie, Ci bucuroasă-am vrut să fie Când se-nfrupta din truda mea. Atâta doar mi-a fost partea Din osteneală; iar apoi,

Qohelet 2:24

Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.

Qohelet 3:13

Dar și-acest fapt iată că vine Tot de la Domnul. Cineva, De duce un trai bun, cumva, În mijlocul averii lui, Are un dar al Domnului.

Qohelet 3:22

Astfel, din toate câte sânt, Nimic mai bun n-o să găsească Omul, doar să se veselească De toate lucrurile lui – Aceasta-i partea omului. Căci cine poate să-l mai facă Iar bucuros să fie dacă Zilele vieții și-a sfârșit? Mai poate fi înveselit? Mai poate fi el bucurat De toate câte i-au urmat?

Qohelet 5:18

Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.

Qohelet 6:12

Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?

Qohelet 7:15

Multe-am văzut – bune și rele – În ceasurile vieții mele. Câte un om neprihănit În curăție a murit, În timp ce-n răutatea lui, Viața nelegiuitului Mai lungă e. Deci mă gândesc Ca acest sfat să-ți dăruiesc:

Maleahi 2:15

Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!