Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 9:7 - Biblia în versuri 2014

7 Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Mănâncă-ți cu bucurie pâinea și bea-ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți-a acceptat Dumnezeu lucrările.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă veselă; pentru că Dumnezeu a acceptat demult lucrările tale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Mergi, mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă bună, căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Du-te dar de mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Mergi pe calea ta, mănâncă‐ți pâinea cu bucurie și bea‐ți vinul cu inima veselă, căci de mult Dumnezeu are plăcere de lucrările tale.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 9:7
24 Mawu Ofanana  

„De ce-ai făcut una ca asta – Spunând că soră ți-e nevasta? Căci după ce mi-ai spus tu mie, Eu am luat-o de soție! Acum ia-ți-o și părăsiți Egiptul! Slugi! Să-i însoțiți!”


Dar împăratu-a-ngăduit – A opta zi când a venit – Poporului, ca napoi – La corturi – să se-ntoarcă-apoi. Cu toți l-au binecuvântat Atuncea, pe-al lor împărat, Și mulțumiți căci au văzut Tot binele ce l-a făcut Domnul, lui David, tatăl lui – Și-asemenea, poporului Lui Israel – în grabă mare, Acasă mers-a fiecare.


Pentru petrecere-i făcut Ospățul. Vinul, am văzut Că, viața o înveselește Și că argintul dăruiește Toate acestea împreună, Celui care argint adună.


Cel care mult o să trăiască, Se bucure! Dar să gândească La cât de multe au să fie Zilele nopții ce-o să vie. Ce va urma, din nou, pot spune Că este doar deșertăciune.


Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.


Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.


Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.


Atuncea când va fi luat Darul acela, legănat Va fi, în fața Domnului, De mâinile preotului. Aceste lucruri, toate, sânt Considerate „lucru sfânt”. Ele, cu pieptul legănat, Cu spata ce în dar s-a dat Lui Dumnezeu, drept jertfă care Luată e prin ridicare, Vor fi ale preotului. Apoi el, Nazireului, Îngăduință să îi dea Să poată, iarăș’, vin, să bea.


Mirat de al ei crez, Iisus, Femei-aceleia i-a spus: „Prin felu-n care ai vorbit, Copila s-a tămăduit!”


Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.


„Du-te! Copilul tău trăiește!”– L-a-ncredințat Domnul Iisus. Omul crezut-a ce i-a spus, Și, către casă, a plecat.


Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit.


Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


Boaz, cu-ai săi, a chefuit Și inima și-a veselit. Rut, răbdătoare, a vegheat, Iar când s-a dus de s-a culcat Lângă un stog și-a adormit, Picioarele i-a dezvelit, Lungindu-se-apoi, ușurel,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa