Qohelet 9:2 - Biblia în versuri 2014

² Deopotrivă-n viața lor, Toate se-ntâmplă, tuturor: Omul care-i neprihănit Aceeași soartă-a-mpărtășit Ca și cel rău; cel bun, și el, Ca păcătosul; tot la fel, Cel ce se jură și cel care, Teamă de jurământ nu are; Omul cu sufletul curat, Asemeni celui necurat; Cel care jertfe pregătește, Ca omul care nu jertfește.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Pe toți îi așteaptă o singură soartă: pe cel drept ca și pe cel rău, pe cel bun și curat ca și pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca și pe cel păcătos, pe cel ce jură ca și pe cel ce se teme să facă un jurământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Pe toți îi așteaptă un singur final: atât pe cel corect cât și pe cel nedrept; atât pe cel bun cât și pe cel rău; atât pe cel curat cât și pe cel necurat; atât pe cel care aduce sacrificii cât și pe cel care nu le aduce; atât pe cel bun cât și pe cel păcătos; atât pe cel care promite cu jurământ, cât și pe cel care se teme să procedeze astfel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Toate sunt [la fel] pentru toți: este o singură soartă pentru cel drept și pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur și pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă și pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, așa este cel păcătos, cum este cel care jură, așa este și cel care se teme să jure.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Totul se întâmplă deopotrivă tuturor: o întâmplare celui drept și celui nelegiuit; celui bun și celui curat și celui necurat; celui ce jertfește și celui ce nu jertfește: cum este cel bun așa și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme de jurământ.

Qohelet 9:2 Mawu Ofanana

Geneza 24:3

Să-mi juri, pe Domnul cerului Precum și al pământului, Că lui Isac, nu o să-i iei Soață de-aici, ci la ai mei

Iov 9:22

Ce-mi pasă mie?! Îndrăznesc Să spun căci cel nevinovat Zdrobit e, ca un vinovat.

Psalmi 73:3

Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți

Qohelet 2:26

Căci Domnul, precum am văzut, Îi dă celui ce-I e plăcut Înțelepciune, veselie, Știință, multă bucurie. Însă pe păcătos îl pune, Îngrijorat, ca să adune, Să strângă, să agonisească Și la sfârșit să dăruiască Ce-a adunat – al său avut – Celui lui Dumnezeu plăcut.

Qohelet 3:19

Iar soarta dobitocului Și-a omului asemeni sânt: Aceeași soartă-au pe pământ; La fel muri-va fiecare: Cu toți au aceeași suflare, Iar omul nu-ntrece de loc – Chiar cu nimic – un dobitoc, Pentru că tot – un gând îmi spune – Este numai deșertăciune.

Qohelet 6:6

Și chiar de două mii de ani Ar trăi el – având mulți bani Și foarte mare bogăție – Dacă nu are bucurie Să poată a fi fericit, La ce oare, i-a folosit? Atent judecă și socoate: Nu în acelaș’ loc, merg toate?

Qohelet 7:18

Ambele sfaturi să le ții, Căci bune-s ele! Dar să știi: Dacă te temi de Dumnezeu, Din toate vei scăpa, mereu!

Qohelet 7:2

Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,

Qohelet 9:11

Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.

Qohelet 9:3

Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.

Ieremia 43:6

În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.

Maleahi 3:15

Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”

Maleahi 3:18

În vremea ‘ceea de apoi, Din nou aveți a vedea voi, Că e deosebire mare Între cel rău și-ntre cel care Este un om neprihănit, Între cel care I-a slujit Lui Dumnezeu și între cel Care nu-L va sluji pe El” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

1 Samuel 14:26

Când prin pădure a trecut Poporul, miere, a văzut, Dar n-a-ntins mâna, nimenea, Ca să mănânce-apoi, din ea, Căci jurământu-a fost ținut De toți cei care l-au făcut.