Qohelet 9:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul morții: la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare și precum sunt prinse păsările în laț, tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Omul nu își cunoaște nici momentul morții. Cum sunt prinși peștii cu momeala înșelătoare și cum sunt prinse păsările în laț, așa sunt atrași în capcană și fiii oamenilor atunci când vremea dezastrului vine fără să îi anunțe.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Căci omul nu-și cunoaște timpul ca peștii care sunt prinși în plasa cea rea și ca păsările care sunt prinse în laț. Ca ei sunt surprinși fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neașteptate.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Căci nici omul nu‐și cunoaște vremea sa: ca peștii care se prind într‐o mreajă rea și ca păsările care se prind în laț, ca ei se prind copiii oamenilor în vremea rea când vine fără veste peste ei.

Qohelet 9:12 Mawu Ofanana

Psalmi 11:6

Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,

Proverbe 24:22

Căci lor, de-odat’, o să le vie Moartea și cine, oare, știe Al amândurora sfârșit!

Proverbe 29:6

Cursă-i păcatul celui rău; Cel bun, însă, prin Domnul său, Mereu va fi biruitor.

Proverbe 6:15

De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.

Qohelet 3:19

Iar soarta dobitocului Și-a omului asemeni sânt: Aceeași soartă-au pe pământ; La fel muri-va fiecare: Cu toți au aceeași suflare, Iar omul nu-ntrece de loc – Chiar cu nimic – un dobitoc, Pentru că tot – un gând îmi spune – Este numai deșertăciune.

Qohelet 8:11

Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,

Qohelet 8:8

El, stăpânire, nu va pune, Vreodată, peste-a lui suflare; Nici peste-a morții zi, nu are Forța de-a pune stăpânire. Nu este nici o izbăvire, În astă luptă. Pe ai săi – Pe toți acei care sunt răi – Nici răutatea n-o să poată, Din gura morții, să îi scoată.

Qohelet 9:13

Am mai văzut un lucru mare, Pe care, îndrăznesc a spune, Că l-am numit înțelepciune.

Isaia 24:18

Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!

Isaia 30:13

Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:

Езекиел 32:3

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Curând, Eu, mreaja, Mi-o întind Și-n al Meu laț am să te prind, În mijlocul mulțimilor Popoarelor neamurilor.

Osea 7:12

Dar oridecâteori se duce Și orisprece loc o s-apuce, Îmi întind lațul peste el, Și-am să-l dobor în acest fel, Ca păsările cerului. Peste întreg poporul lui, Necazuri am să-ngrămădesc Pentru că am să-i pedepsesc, Așa după cum, tuturor, Le-am spus, în adunarea lor.

Osea 9:8

Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Luca 12:39

Dacă stăpânul casei știe, Ceasul, la care va să vie Hoțul, el este pregătit Și nu se lasă jefuit.

2 Corinteni 6:2

Pentru că El spune mereu: „La vremea potrivită, Eu, Necontenit, te-am ascultat Și-n urmă, Eu te-am ajutat, În ziua mântuiri-apoi. Luați dar, seama bine, voi, Că azi e ziua mântuirii Și, peste-ntreg cuprinsul firii, Acum e vremea potrivită, Cari trebuie-a fi folosită.”

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

2 Timotei 2:26

Iar când își vor veni în fire – Când va avea loc o trezire – Să se desprindă fiecare, De cursa diavolului, care I-a prins, făcându-i să slujească Și voia să i-o împlinească.”

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

2 Petru 2:12

Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;