Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 9:1 - Biblia în versuri 2014

1 M-am îndemnat la căutarea Și-apoi, atent, la cercetarea Tuturor câte s-au făcut Pe lume. Astfel, am văzut Că omul cel neprihănit, Cu faptele ce-a săvârșit, Se află-n mâna Domnului; Iar soarta înțeleptului, Cu tot ce face pe pământ, În mâna Lui, de-asemeni, sânt, Precum și dragostea-i aflată Și ura cea înverșunată. Ce-n viitor are să fie, ‘Nainte, bietul om nu știe. Nici înțeleptul, cu-a lui minte, Nu știe ce-i e pus ‘nainte.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Da, mi-am îndemnat inima să înțeleagă toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am înțeles că oamenii drepți, oamenii înțelepți și lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu știe dacă îl așteaptă dragoste sau ură. Tot ce-l așteaptă în viitor îi este necunoscut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Am decis să înțeleg aceste lucruri; și am observat că atât cei corecți cât și cei înțelepți, împreună cu lucrările lor, sunt în mâna lui Dumnezeu – chiar dacă omul nu știe dacă va beneficia de dragoste sau de ură. Pentru el, totul este în viitor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaște nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Căci toate acestea mi le‐am pus la inimă, ca să cercetez toate acestea: că drepții și înțelepții și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: omul nu știe nici iubirea nici ura; totul este înaintea lui.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 9:1
31 Mawu Ofanana  

Că El, în mâinile Lui ține, Suflarea celor ce trăiesc, Fie că-i suflet omenesc, Sau fiară – tot ce viețuiește.


Deci dacă știți toate aceste, Atunci de ce vorbiți prostește?


„Eu aș fugii la Dumnezeu. I-aș spune Lui, necazul meu,


Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Primejduită-i a mea viață, Dar eu nu uit a Ta povață Și a Ta Lege o păzesc.


Iată că am găsit cu cale Să-ncredințez mâinilor Tale Al meu duh, căci mă izbăvești Pentru că doar Tu singur ești Un Dumnezeu adevărat.


Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți


Lucrarea-n mâna Domnului, Și-atunci – cu ajutorul Lui – Ce-ai plănuit, îți izbutește.


Inima mea, cu sârguință, A cercetat – atunci – prostia, Înțelepciunea, nebunia. Am înțeles că și-aste sânt, La fel, doar goană după vânt;


Torent de vorbe, va vărsa Omul nebun, din gura sa, Măcar că nimenea nu știe Ceea ce-n urmă va să fie. Dar cine, ca să spună, poate?


Multe-am văzut – bune și rele – În ceasurile vieții mele. Câte un om neprihănit În curăție a murit, În timp ce-n răutatea lui, Viața nelegiuitului Mai lungă e. Deci mă gândesc Ca acest sfat să-ți dăruiesc:


Grăbit apoi, m-am apucat Și lucrurile-am cercetat, Cu gândul să le înțeleg Și-nțelepciune să culeg Din rostul lor. Cu osebire, Chiar a prostiei rătăcire Și-a nebuniei răutate, Vrut-am să le pricep. Din toate


Încă un lucru am văzut Și iarăși îndrăznesc a spune Că este tot deșertăciune: Sunt mulți oameni neprihăniți Căror le merge – precum știți – Asemeni oamenilor care În rele-și află desfătare; Și tot așa, sunt mulți cei răi Căror, pe ale vieții căi, Le merge parcă au lucrat Doar fapte bune ne-ncetat, Asemeni celui ce-a trudit Să fie doar neprihănit, Înfăptuind doar fapte bune. Și-aceasta e deșertăciune.


Când, să cunosc, am încercat, Priceperea, și m-am uitat, Atent, la truda omului – Căci pentru el odihnă nu-i Nici zi nici noapte, ci muncește Și fără somn se ostenește –


Omul nicicând nu va afla – Cu el – ce se va întâmpla, Căci nimenea nu îi va spune.


Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.


Cu pace, ne învrednicești, Pe noi, Tu Doamne, și voiești Ca tot ceea ce facem noi, Tu să îndeplinești apoi.


În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.


Da, ne-ncetat – pentru popoare – Domnul – mereu – iubire, are. În mâinile lui Dumnezeu, Sfinții se vor afla, mereu; Căci ei au stat în așteptare, La ale Domnului picioare Și-apoi, cuvântul Domnului, Ei l-au primit, din mâna Lui.


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


Puterea, de la Dumnezeu, Azi, prin credință, vă păzește Și ne-ncetat, vă ocrotește, Căci mântuirea pregătită, Gata-i a fi descoperită, În vremurile de apoi, Și-o veți putea primi și voi.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa