Qohelet 8:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Când, să cunosc, am încercat, Priceperea, și m-am uitat, Atent, la truda omului – Căci pentru el odihnă nu-i Nici zi nici noapte, ci muncește Și fără somn se ostenește –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Mi-am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca făcută pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Mi-am dedicat viața cunoașterii înțelepciunii și înțelegerii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ; pentru că omul nu își odihnește ochii nici ziua, nici noaptea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Când mi-am pus la inimă să cunosc înțelepciunea și să văd îndeletnicirea care se face pe pământ și că nici ziua și nici noaptea ochii [omului] nu văd somnul,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Când mi‐am îndreptat inima să cunosc înțelepciunea și să văd lucrul care se face pe pământ (căci este unul care nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea):

Qohelet 8:16 Mawu Ofanana

Geneza 31:40

Ziua, muream de cald; apoi Noaptea, frigul mă pătrundea Și, din ochi, somnul îmi pierea.

Psalmi 127:2

Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.

Qohelet 1:13

Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.

Qohelet 1:14

Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.

Qohelet 1:17

Inima mea, cu sârguință, A cercetat – atunci – prostia, Înțelepciunea, nebunia. Am înțeles că și-aste sânt, La fel, doar goană după vânt;

Qohelet 2:23

Doar de durere îi sunt pline Zilele vieții și îi vine Necaz, după a muncii trudă. Ziua întreagă el asudă Și nici măcar noaptea nu are Odihna binefăcătoare. Și-aceasta, îndrăznesc a spune Că, este tot deșertăciune.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Qohelet 5:12

Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare.

Qohelet 7:25

Grăbit apoi, m-am apucat Și lucrurile-am cercetat, Cu gândul să le înțeleg Și-nțelepciune să culeg Din rostul lor. Cu osebire, Chiar a prostiei rătăcire Și-a nebuniei răutate, Vrut-am să le pricep. Din toate

Qohelet 8:7

Omul nicicând nu va afla – Cu el – ce se va întâmpla, Căci nimenea nu îi va spune.

Qohelet 8:9

Pe toate, eu le-am observat Și inima mi-am îndemnat Să cerceteze, cu ardoare, Toate câte se fac sub soare. Vine o vreme când un om Îl stăpânește pe alt om, Făcându-l mai nenorocit.