5 Decât s-asculți dulcele cânt Al celui care e nebun, Este un lucru mult mai bun Să îl asculți pe înțelept, Mustrarea celui mai deștept. Înseamnă-ți ale lui cuvinte!
Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.
Cei cari la poartă se opresc, Doar despre mine povestesc. Ajuns-am ca aceia cari Se-mbată cu băuturi tari Să râdă batjocoritor, Căci pus sunt în cântecul lor.
Prieteniile. Mustrarea Își dobândește ascultarea La omul care-i priceput Și astfel, ea a obținut Mai mult decât ar putea face Chiar și o sută de gârbace, Furioase, care au fost date Nebunului, peste-al său spate.
Ale-nțeleptului cuvinte Sunt, pentru inimă și minte – În liniște de-s ascultate – Mai mult ca strigătele toate, Ale celui care răcnește Și-ntre nebuni împărățește.