Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 7:26 - Biblia în versuri 2014

26 Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Și am descoperit că mai amară decât moartea, este femeia care este o capcană, a cărei inimă este un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri. Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Astfel, am descoperit că femeia care pune capcane, este mai amară decât moartea; pentru că sufletul ei face victime și mâinile ei sunt niște lanțuri. Cel agreat de Dumnezeu, scapă de ea; dar cel păcătos este prins în capcana ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Am aflat că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este un laț și o capcană și ale cărei mâini sunt niște funii; cel bun înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar păcătosul este prins de ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și am aflat ce este mai amar decât moartea: pe femeia a cărei inimă este rețele și lațuri și mâinile ei cătușe; cel ce place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi prins de ea.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 7:26
15 Mawu Ofanana  

Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat.


În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!”


Văzându-l, toți slujbașii lui I-au zis lui Faraon apoi: „Dar cât timp, oare, pentru noi, Omul acesta se vădește, O pacoste? Îngăduiește, Mai bine-acum, poporului Să plece și Domnului lui Să Îi slujească, precum cere. Tu nu vezi că Egiptul piere?”


Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat


O groapă-i gura curvelor – Capcană pentru muritor – Și-acel pe care Domnul vrea Să-l pedepsească, pică-n ea.


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Vei fi de ele și ferit De vraja femeii stricate Și de străina care poate Cu limba-i să te-ademenească.


Și astfel omul e pătruns De a ei spusă, dar nu știe Că morții dat, are să fie, Iar oaspeții ce-o însoțesc, În valea morții locuiesc.


Căci Domnul, precum am văzut, Îi dă celui ce-I e plăcut Înțelepciune, veselie, Știință, multă bucurie. Însă pe păcătos îl pune, Îngrijorat, ca să adune, Să strângă, să agonisească Și la sfârșit să dăruiască Ce-a adunat – al său avut – Celui lui Dumnezeu plăcut.


Eclesiastu-a cercetat Lucruri și iată ce-a aflat Voind să știe al lor rost:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa