Qohelet 7:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ „Să nu fii prea neprihănit! Nici prea-nțelept nu-i potrivit Să te arțăi celor din jur. De ce vrei să te pierzi singur?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Nu fi prea drept și nu te arăta nici prea înțelept! De ce să te distrugi singur?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Nu fi exagerat de corect; și nu urmări să fii prea înțelept! De ce să te distrugi singur?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Nu fi mult prea drept și nici nu deveni prea înțelept: de ce vrei să te ruinezi?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Nu fi prea drept și nu te face prea înțelept! Pentru ce să te pierzi pe tine însuți?

Qohelet 7:16 Mawu Ofanana

Geneza 3:6

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat:

Iov 11:12

Dar dimpotrivă, omu-ți spun Că are minte de nebun Și-asemenea este născut, Ca mânzul care l-a avut Măgarul cel sălbatic. Eu

Iov 28:28

Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”

Proverbe 23:4

Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,

Proverbe 25:16

Miere, dacă ai să găsești, Nu mânca mult, căci te scârbești; Ci doar puțin – deci cu măsură – Să nu o verși apoi, din gură.

Qohelet 12:12

Îți dau acest sfat, fiul meu: Tot ce îți spun, atent, ascultă. Adună-nvățătură multă, Din lucruri ce am încercat, Aicea, de ți-am arătat. Dacă vei vrea să întocmești Cărți multe, n-ai să isprăvești Cu scrisul; și-apoi te gândește Că-nvățătura obosește Sărmanul trup, când e prea multă.

Matei 23:29

Și făr’delegi. Vai o să fie De voi, fățarnici Farisei Și cărturari! Sunteți acei Care, morminte noi, zidiți Prorocilor, și-mpodobiți Groapa celui neprihănit,

Matei 23:38

Toți v-ați opus. Casa, pustie, Iată, că vă va fi lăsată;

Matei 23:5

Ale lor fapte sunt făcute, Numai pentru a fi văzute, De oameni. Hainele lor, toate, Au filacteriile late, Cu poale lungi și ciucuri mari.

Matei 9:14

Odată, mers-au, la Iisus, Elevii lui Ioan, și-au spus: „Și Fariseii, dar și noi, Postim mereu. Însă, la voi, Nimeni – nici ucenicii Tăi.”

Luca 18:12

Eu nu mă străduiesc în van. De două ori, pe săptămână, Țin posturi. Dau, cu largă mână, Din avuția-mi dobândită. Dau zeciuiala rânduită.”

Romani 10:2

Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt, Acuma, plini de râvnă sânt, Însă în ce înfăptuiesc, Nepricepuți se dovedesc:

Romani 11:25

„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.

Romani 12:3

Prin harul care mi-a fost dat, Eu vă îndemn, neîncetat, Ca nicicând, nimeni dintre voi, Să nu își facă, mai apoi, Câte-o părere despre sine, Mai ‘naltă decât se cuvine. Să arătați, astfel, dreptate, Și simțăminte cumpătate, Când este vorba despre „sine”, Cari să se potrivească bine Doar cu măsura de credință Pe care orișice ființă O are, de la Dumnezeu – Acesta a fost sfatul meu.

1 Corinteni 3:18

Să nu se-nșele nimenea: Acela care va avea, Părere bună, despre el, Crezându-se-nțelept astfel, Nebun, întâi, să fie, dacă Vrea, înțelept, ca să se facă.

1 Corinteni 3:20

În urmă, iarăși, se mai scrie: „Pe înțelepți, Domnul îi știe, Căci El îi vede de departe, Cum cugetă lucruri deșarte.”

Filipeni 3:6

În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.

Coloseni 2:18

Deci, nimeni să nu reușească, Apoi, cumva, să vă răpească, Premiul, neprețuit de mare, Pentru a voastră alergare, Făcându-și numai voia lui, Printr-o smerenie-a omului Și printr-un fel de închinare, Spre-a îngerilor venerare, Amestecându-se, astfel, În niște lucruri, pe cari el Nu le-a văzut și nu le știe, Umflat fiind, doar de-o mândrie Deșartă, care s-a născut Din gânduri ce au apărut Prin ce-a putut ca să rodească, Din firea lui, cea pământească,

Coloseni 2:23

Și-o omenească-nvățătură – Par a avea – se poate spune – O față de înțelepciune. O închinare au – voită – Au o smerenie anumită Și o asprime, totodată, Care, față de trup, se-arată; Dar toate-acestea – pot să zic – Că nu au preț, că sunt nimic, Față de gâdilarea firii Ce aparține omenirii.”

1 Timotei 4:3

Căsătoria, o opresc Oameni-aceștia, și-ngrădesc, A hranei întrebuințare – Adică lucrurile care Făcute-au fost, de Dumnezeu, Spre-a fi luate, tot mereu, Cu mulțumiri, de cei ce știu Și cred, în adevărul viu.

Revelația 18:19

Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”