Qohelet 5:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Folosul țării este mare, De-un împărat priceput are, Stimat de toți și îndrăgit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ De folos pentru o țară, în orice privință, este un rege care încurajează cultivarea pământului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Toți beneficiază de resursele țării; iar scopul existenței unui rege este să apere terenurile ei agricole.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Cine iubește argintul nu se satură de argint și cine iubește averea nu-i va ajunge. Și aceasta este o deșertăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Dar un folos pentru țară, în toate privințele, este un împărat prețuit în țară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului.

Qohelet 5:9 Mawu Ofanana

Psalmi 115:16

Iată că cerurile sânt Doar ale Lui, dar ăst pământ L-a dăruit El tuturor Feciorilor oamenilor.

Proverbe 13:23

Ogorul ce-l desțelenește Omul sărac, din plin rodește Și hrană dă, îmbelșugată. Pieirea, multora li-e plată, Doar pentru nedreptatea lor.

Proverbe 28:19

Cel cari, ogorul, își lucrează, Belșug de pâine o să vază; Cine, nimicuri, a cătat, Doar peste sărăcie-a dat.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Qohelet 5:10

Cel cari argintul l-a iubit, Nicicând nu e sătul de el; La fel este și cu acel Cari bogăția o iubește, Căci la nimic nu-i folosește. De-aceea, hotărât pot spune Că este o deșertăciune.

Qohelet 5:8

Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.

Qohelet 6:7

E toată truda omului, Doar în folosul gurii lui Și totuși, pofta, niciodată, Să și-o-mplinească, n-o să poată.