Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 5:18 - Biblia în versuri 2014

18 Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Acum vă spun ce am înțeles eu că este bine și frumos pentru om: să mănânce, să bea și să trăiască bine din rezultatul muncii lui pe care a depus-o în cadrul existenței de sub soare – tot timpul puținelor zile ale vieții pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru că acesta este dreptul lui!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăție și avere și să aibă putere să mănânce din ele, ca să-și ia partea și să se bucure în chinul său, și aceasta este darul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Iată ce am văzut că este bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea sa.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 5:18
16 Mawu Ofanana  

Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.


Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.


Ceea ce ochii mi-au poftit, Le-am dat mereu. Nu mi-am oprit Nici inima din veselie, Ci bucuroasă-am vrut să fie Când se-nfrupta din truda mea. Atâta doar mi-a fost partea Din osteneală; iar apoi,


Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.


Am hotărât să îndrăznesc, Cu vin, trupul să-mi veselesc În timp ce inima-mi voi pune La cârmă, cu înțelepciune, Și-n nebunie stăruiesc Până am să mă dumiresc Ce-i bine ca să facă, oare, Ai oamenilor fii, sub soare, În timpul vieții, pe pământ.


Astfel, din toate câte sânt, Nimic mai bun n-o să găsească Omul, doar să se veselească De toate lucrurile lui – Aceasta-i partea omului. Căci cine poate să-l mai facă Iar bucuros să fie dacă Zilele vieții și-a sfârșit? Mai poate fi înveselit? Mai poate fi el bucurat De toate câte i-au urmat?


De pildă, un om a primit, Din mâna Domnului, avere, Bogății, slavă și putere, Încât nimic nu-i mai lipsește Din tot ce sufletu-i dorește. Însă – precum am văzut eu – Nu e lăsat, de Dumnezeu, Să aibă și vreo bucurie Din ele, căci are să vie Străinul să le folosească Și sufletul să-și veselească. Și-aceasta e deșertăciune Și-un rău, cum nu se poate spune.


Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Apoi, de el, necontenit, Cât a trăit, s-a îngrijit.


Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.


Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


În urmă, când vei fi sfârșit, Te bucură cu-al tău Levit Și cu străinul care vine – Atuncea – pentru-a fi cu tine, Și cu întreagă casa ta, De ceea ce vei căpăta – De bunurile dobândite Cari, de la Domnul, sunt venite.”


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa