Qohelet 5:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Ba mai mult, cât a viețuit, Doar cu necaz a trebuit Să se hrănească. A avut Parte, pentru cât s-a zbătut, Mereu numai de întristare, Necazuri, griji și supărare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Toată viața lui s-a hrănit supărat, cu mare deranj, având durere și necaz în suflet.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Iată ce am văzut că este bine și frumos: ca [omul] să mănânce și să bea și să vadă binele în toată truda sa cu care se trudește sub soare în toate zilele vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Ba încă toată viața lui a mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și toate zilele lui mănâncă în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.

Qohelet 5:17 Mawu Ofanana

Geneza 3:17

Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești!

1 Regi 17:12

Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”

2 Regi 1:2

Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”

2 Regi 1:6

Ei au răspuns: „Pe drum eram Și spre Ecron ne îndreptam. Un om, atuncea, ne-a ieșit În cale și-astfel ne-a vorbit: „Întoarceți-vă înapoi, La împăratul vost’ și-apoi, În felu-acesta să-i vorbiți, În fața lui, când vă găsiți: „Nu este – și n-a fost mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce, lui Bal-Zebub, apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi? Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți, la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri. Cuvântul meu, E spus de către Dumnezeu!”

2 Regi 5:27

Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.

Iov 21:25

Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;

Psalmi 102:9

Acum, țărâna se vădește Că pâinea mi-o înlocuiește, Iar băutura mi se-arată, Cu lacrimi doar amestecată.

Psalmi 127:2

Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

Psalmi 78:33

De-aceea, Domnul a scurtat Zilele lor și le-a curmat Anii apoi, printr-un sfârșit Care năpraznic s-a vădit.

Qohelet 2:10

Ceea ce ochii mi-au poftit, Le-am dat mereu. Nu mi-am oprit Nici inima din veselie, Ci bucuroasă-am vrut să fie Când se-nfrupta din truda mea. Atâta doar mi-a fost partea Din osteneală; iar apoi,

Qohelet 2:23

Doar de durere îi sunt pline Zilele vieții și îi vine Necaz, după a muncii trudă. Ziua întreagă el asudă Și nici măcar noaptea nu are Odihna binefăcătoare. Și-aceasta, îndrăznesc a spune Că, este tot deșertăciune.

Qohelet 2:24

Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.

Qohelet 7:14

Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.

Fapte 12:23

Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.