Qohelet 5:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Și-acesta e un mare rău: Când fiecare, la al său Rând va pleca, nimic nu are – Din osteneala sa sub soare – Să ia cu el, să-i folosească, Ci tot are să părăsească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Și acest lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta? A muncit din greu degeaba!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Chiar și următorul lucru este un mare rău: faptul că omul pleacă (din această lume) exact cum vine în ea; și ce avantaj are omul din acest fapt?! S-a chinuit în mod inutil!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Ba chiar în toate zilele lui a mâncat în întuneric, i s-a înmulțit indignarea, slăbiciunea și furia.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ce folos are el că s‐a ostenit în vânt?

Qohelet 5:16 Mawu Ofanana

Proverbe 11:29

Vânt, moștenește omul care Își face-n casa-i tulburare; Nebunul – înțeleptului – Îi va fi rob. Rodul celui

Qohelet 1:3

M-am întrebat: „Ce folos are Un om, din truda lui, sub soare?”

Qohelet 2:11

Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.

Qohelet 3:9

Dar ce folos de trudă are Cel ce muncește? Am văzut

Qohelet 5:13

Iată, acesta-i un rău mare: Păstrarea bogățiilor Spre dauna stăpânilor, Deci spre a lor nefericire.

Isaia 26:18

Durere mare am simțit Și-n urmă, noi am zămislit, Dar când să naștem, am văzut Că numai vânt doar am născut. Țara întreagă-i necăjită, Căci încă nu e mântuită. Nu sunt născuți, încă, acei Cari sunt locuitori ai ei.

Ieremia 2:8

Preoții Mei n-au întrebat: „Unde e Domnul, așezat?” Păstorii Legii n-au știut De Mine. Nu M-au cunoscut Păstorii sufletești ai Mei, Căci necredință-au vădit ei. Prorocii care au venit, Numai prin Baal au prorocit, Iar cei la care-au alergat, Nicicând un sprijin nu le-au dat.”

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.

Marcu 8:36

Care-i folosul omului, Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut?

Ioan 6:27

Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”

1 Corinteni 16:16

Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.

1 Samuel 12:21

Să Îl urmați, pe Domnul, voi, Pentru că altfel, fiecare Ar merge după lucruri care N-aduc folos, nici izbăvire La nimenea, căci sunt, din fire, Doar niște lucruri de nimic.