Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Iată, acesta-i un rău mare: Păstrarea bogățiilor Spre dauna stăpânilor, Deci spre a lor nefericire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Există un rău pe care l-am văzut sub soare și care m-a deranjat. Am văzut un proprietar strângându-și o bogăție care l-a dus la dezastru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Îi piere bogăția din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naștere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Este un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică, bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește;

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 5:13
29 Mawu Ofanana  

Ei l-au eliberat pe Lot, Cu bogății, femei, cu tot Norodul care-a fost luat, Când împărații s-au luptat.


Aflând, Lot n-a mai zăbovit – Cu ginerii lui a vorbit, Zicându-le: „Sculați-vă! Fugiți iute! Salvați-vă! Cetatea fi-va nimicită! Pedeapsa i-a fost stabilită, De Domnul, pentru ce-a făcut!” Dar ei au râs – nu l-au crezut.


Nevasta lui Lot a privit În urmă, și-a încremenit – În stâlp de sare s-a-ntrupat.


Fiindcă nu a cunoscut Margini, în a lui lăcomie, Scăpare, nicicând, n-o să fie, Pentru ceea ce mai scump are.


Deci soarta celor făr’ de lege Și lacomi după avuții, Aceasta este! Căci să știi Că lăcomia i-a pierdut Pe cei căror ea le-a plăcut.


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,


Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,


Află că nici o bogăție Nu-i veșnică, iar pe vecie, Nici o cunună nu va sta.


Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.


Dacă printr-o nenorocire Se pierd aceste bogății, Iar cel bogat are copii, Nimic nu o să le rămână, De la al lor tată, în mână.


Pe toate, eu le-am observat Și inima mi-am îndemnat Să cerceteze, cu ardoare, Toate câte se fac sub soare. Vine o vreme când un om Îl stăpânește pe alt om, Făcându-l mai nenorocit.


În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;


Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Zacheu, însă, a stăruit, ‘Naintea Lui, și a vorbit: „Doamne, averea-mi împărțesc Și jumătate, dăruiesc, Săracilor; iar, de cumva, Năpăstuit-am, cu ceva, Pe orișicine, negreșit, Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa