Qohelet 5:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Când bunătățile sporesc, Sporesc și cei ce le-nghițesc, Și ce folos a mai avut, Afară doar că le-a văzut, Stăpânul, de pe urma lor?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Când se înmulțește averea, se înmulțesc și cei ce o mănâncă. Și ce câștig mai are stăpânul ei, decât doar că o vede cu ochii lui?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Când se înmulțesc alimentele, se înmulțesc și cei care le mănâncă; și singurul lucru pe care îl mai poate face proprietarul lor, este doar să privească la ele cu ochii lui!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Dulce este somnul celui care muncește, fie că mânâncă puțin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii?

Qohelet 5:11 Mawu Ofanana

Geneza 12:16

Avram a fost întâmpinat, Cu cinste mare, și i-au dat Robi, roabe și cirezi de boi, Măgari, cămile, multe oi.

Geneza 13:2

Avram era foarte bogat: Cirezi de vite-a adunat; Aur și-argint a dobândit, Fiind avut. El a pornit, Apoi, din nou, în zori de zi,

Proverbe 23:5

Căci bogăția, dragul meu, Își face aripi și-apoi zboară, Precum vulturul, bunăoară, Spre-albastrul cer s-a ridicat. Abia dacă ți-ai aruncat Ochii spre ea, și nu mai este. Dispare, făr’ să prinzi de veste.

Qohelet 11:9

Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.

Qohelet 2:9

Ajuns-am astfel, mult mai mare Decât cei cari m-au precedat. Înțelepciunea mi-am păstrat.

Qohelet 5:12

Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare.

Qohelet 6:9

Mai bine e – te rog să crezi – Ceea ce tu, cu ochii, vezi, Decât pofte neîmplinite Și frământări mari, nesfârșite. Ascultă dar, ce îți voi spune: Și asta e deșertăciune, Ca toate câte-s pe pământ. E numai goană după vânt.

Ieremia 17:11

Cum potârnichile clocesc Ouă care se dovedesc Că nu sunt ale lor, la fel Se va-ntâmpla cu omu-acel Cari pe nedrept a adunat Mari bogății, neîncetat. Când zilele-i sunt jumătate, El le va părăsi pe toate Și-o să se vadă-apoi – vă spun – Că este doar un biet nebun.

Habacuc 2:13

Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.

1 Ioan 2:16

Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.