Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 4:4 - Biblia în versuri 2014

4 Îndemânarea tuturor – Munca – își are-al său izvor, Numai în pizma unuia Pe iscusința altuia. Deci îndrăznesc din nou a spune Că și-asta e deșertăciune, Precum e totul pe pământ, Adică goană după vânt.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Am văzut că orice muncă grea și orice abilitate la lucru pornește de la invidia dintre un om și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Am constatat că orice muncă extenuantă și orice abilitate aplicată în lucrările efectuate, există din cauza invidiei dintre un om și semenul lui. Acesta este încă un fapt absurd care urmează traseul vântului!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Am văzut toată truda și tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului față de aproapele lui. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 4:4
19 Mawu Ofanana  

Cirezi de vite, multe-avea; Turme de oi, asemenea. Avea mulți robi, pentru slujit. De-aceea, era pizmuit De Filisteni, neîncetat,


Iacov, averea, și-o sporea; Tot mai bogat el devenea, Din zi în zi, din an în an. Atunci, copiii lui Laban, Au început să-l pizmuiască Și împotrivă-i să cârtească. Ei ziseră: „Tot ce-a avut Laban – întregul său avut – Iacov, acum, și l-a-nsușit! Cu-adevărat, a dobândit Toată averea asta mare, Cu cea a tatălui nost’, care În el, prea mult, s-a încrezut. Acum, iată ce ne-a făcut!”


Furiei, mila, îi lipsește; Mânia-n valuri năvălește; Dar cine se va-mpotrivi Când gelozia va lovi?


Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.


Inima mea, cu sârguință, A cercetat – atunci – prostia, Înțelepciunea, nebunia. Am înțeles că și-aste sânt, La fel, doar goană după vânt;


Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.


Căci Domnul, precum am văzut, Îi dă celui ce-I e plăcut Înțelepciune, veselie, Știință, multă bucurie. Însă pe păcătos îl pune, Îngrijorat, ca să adune, Să strângă, să agonisească Și la sfârșit să dăruiască Ce-a adunat – al său avut – Celui lui Dumnezeu plăcut.


Fără sfârșit era poporul Care-l urma pe viitorul Lui împărat. Totuși, acel Care urma-va după el, Nu va putea fi bucurat De cel ce fi-va-ncoronat – De toate câte-a făcut bune – Căci și-asta e deșertăciune, Precum asemeni toate sânt Trudă și goană după vânt.


Atuncea, mă întreb: de ce, Deșertăciunea o sporește Prin vorbele ce le rostește, Dacă nici un folos nu are?


Mai bine e – te rog să crezi – Ceea ce tu, cu ochii, vezi, Decât pofte neîmplinite Și frământări mari, nesfârșite. Ascultă dar, ce îți voi spune: Și asta e deșertăciune, Ca toate câte-s pe pământ. E numai goană după vânt.


Să-L izbăvească-ar fi dorit, Văzând cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari; Știa că din astă pricină I-a fost adus, fără vreo vină.


Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,


Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.


Cain a făcut, pe-al vieții drum; Căci el era de la cel rău, Și l-a ucis pe frate’ său. Dar pentru ce l-a osândit Și l-a ucis? S-a dovedit Că, rele fapte, el făcea, În timp ce frate’ său avea Doar faptele neprihănite, Care-i erau nesuferite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa