Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 3:5 - Biblia în versuri 2014

5 Cu pietre – în alt timp se ține, Iar strânsul lor, numai când vine Vremea ca iar strânse să fie. Este un timp – precum se știe – Ce-i dat pentru îmbrățișare, Iar altul pentru depărtare;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Există un timp când arunci cu pietre și un alt timp când le strângi – așa cum există un timp pentru îmbrățișări și un alt timp pentru absența lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se îndepărta de îmbrățișare;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme de a se feri de îmbrățișare;

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 3:5
11 Mawu Ofanana  

Cetățile, le sfărâmară, Iar pietrele le-au adunat Și pe câmpii le-au aruncat. Toate izvoarele aflate, Îndată, fost-au astupate Și-apoi, copacii s-au tăiat. Chir-Hareset, înconjurat De prăștiași, a fost bătut Până când pulberi s-a făcut. În felu-acesta, din cetate, Doar pietre au mai fost aflate.


În urmă, el a cuvântat: „Gata-n trei zile, vreau să fiți! În acest timp, sunteți opriți De-a vă atinge de femei.” Cum a cerut, făcut-au ei,


Plânsul este la vremea lui, Și-apoi e timpul râsului. Bocitul, altă vreme, are; Jocul, asemeni. Aruncare –


Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel.


Strângeți poporul, iar apoi, O adunare sfântă, voi Va trebui ca să aveți! Pe cei bătrâni, să îi strângeți! Strângeți copiii! Să luați Și pruncii ce-s la sân aflați! Să iasă mirele afară, Să iasă din a lui cămară, Iar din odaia ei, să iasă, De-ndată, și a lui mireasă!


Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire.


Abia când soarele-a apus, Pe ai săi oameni, el i-a pus Să îi pogoare de pe lemn. Aceștia, la al său îndemn, Au alergat și jos i-au dat, Iar după-aceea i-au luat Și i-au târât, în graba mare, La peștera ‘ceea în care Au stat ascunși. I-au azvârlit În peșteră și-au prăvălit, La gura ei, pietroaie mari, De-au astupat-o – pietre cari Pot fi și azi a fi văzute, Încremenite și tăcute, Păzind mormântul celor care, Acolo și-au cătat scăpare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa