Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 3:4 - Biblia în versuri 2014

4 Plânsul este la vremea lui, Și-apoi e timpul râsului. Bocitul, altă vreme, are; Jocul, asemeni. Aruncare –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Există un timp când plângi și un timp când râzi – așa cum există un timp pentru jale dar și un timp pentru veselie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a geme și un timp pentru a dansa;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca;

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 3:4
23 Mawu Ofanana  

Sara spusese: „Dumnezeu, De râs făcut-a s-ajung eu. Căci au să râdă, negreșit, Toți cei care-or fi auzit Că am născut la vârsta asta.” Apoi, către Avram, nevasta


Chiar când chivotul Domnului Pătrunse în cetatea lui, Mical, acasă, se găsea Și pe fereastră, ea privea. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Cum că dispreț i-a încolțit, Față de el. David a dus


De ochiul Tău am fost văzut Și-ndată mi s-a prefăcut, În veselie, tânguirea, Căci Tu adus-ai izbăvirea. Sacul de jale mi-ai desprins Și-am fost cu bucurie-ncins,


Mâniile lui Dumnezeu O clipă-ntunecă-a Lui față, Dar îndurarea-I ține-o viață: Seara – de plânsul o să vie – În zori veni-va veselie.


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


Cu pietre – în alt timp se ține, Iar strânsul lor, numai când vine Vremea ca iar strânse să fie. Este un timp – precum se știe – Ce-i dat pentru îmbrățișare, Iar altul pentru depărtare;


Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.


„Să mângâiați poporul Meu!” – A zis al vostru Dumnezeu.


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


„Frumos, din fluier, v-am cântat: Degeaba, că voi n-ați jucat! De jale v-am cântat apoi, Dar tot degeaba: n-ați plâns voi.”


Iisus a zis, despre ai Săi: „Se pot nuntașii văieta, Cât mirele, cu ei, va sta? Veni-vor, însă, zilele, Când fi-va luat mirele Și-atuncea, vor posti și ei.


Vecini și rudele-au venit, La ea, și toți s-au bucurat, Că Dumnezeu i-a arătat, În bunătatea Lui cea mare, Atât de multă îndurare.


Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.


Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte.


Simțiți-vă ticăloșirea Și plângeți-vă rătăcirea! Doar tânguire, să vă fie Râsul, și-a voastră bucurie Să se prefacă-n întristare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa