Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 3:22 - Biblia în versuri 2014

22 Astfel, din toate câte sânt, Nimic mai bun n-o să găsească Omul, doar să se veselească De toate lucrurile lui – Aceasta-i partea omului. Căci cine poate să-l mai facă Iar bucuros să fie dacă Zilele vieții și-a sfârșit? Mai poate fi înveselit? Mai poate fi el bucurat De toate câte i-au urmat?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Am înțeles, deci, că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de munca lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va urma după el?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Am înțeles că nu există un alt lucru mai bun care să îl satisfacă pe om decât rezultatul muncii lui. Aceasta este recompensa de care se poate bucura; și cine îi poate spune omului ce va fi după el?»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta este partea lui, căci cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 3:22
24 Mawu Ofanana  

Când fiii săi ajung să fie În cinste puși, el n-o să știe; Dacă sunt înjosiți, la fel, Căci tot nimic nu va ști el.


Torent de vorbe, va vărsa Omul nebun, din gura sa, Măcar că nimenea nu știe Ceea ce-n urmă va să fie. Dar cine, ca să spună, poate?


Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.


M-au dezgustat toate-ntratât, Încât chiar munca mi-am urât – Mi-am urât truda mea sub soare, A mea strădanie pe care O las celui din urma mea, Ca să se bucure de ea.


Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.


Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?


Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.


Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.


Omul nicicând nu va afla – Cu el – ce se va întâmpla, Căci nimenea nu îi va spune.


Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.


Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.


Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”


Să nu vă-ngrijorați – aș vrea – De ziua de mâine, căci ea, De sine, se va îngrozi. Destul necaz e într-o zi!”


Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


Pentru că te-ai împotrivit Și Domnului nu I-ai slujit Din inimă, cu bucurie – De bunăvoie-n veselie – În mijlocul belșugului Ce l-ai avut din mâna Lui,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa