Qohelet 3:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Iar soarta dobitocului Și-a omului asemeni sânt: Aceeași soartă-au pe pământ; La fel muri-va fiecare: Cu toți au aceeași suflare, Iar omul nu-ntrece de loc – Chiar cu nimic – un dobitoc, Pentru că tot – un gând îmi spune – Este numai deșertăciune.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; omul nu are niciun avantaj față de animal. Totul este deșertăciune.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ atât omul cât și animalul își încetează existența (pe pământ) în mod asemănător. Cum moare unul, moare și celălalt. Amândoi își încetează viața când nu mai respiră; iar din acest punct de vedere, omul nu are nimic în plus față de un animal. Și acest fapt nu se justifică!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Soarta omului și soarta animalului este aceeași soartă; cum moare unul, așa moare și celălat: este aceeași suflare pentru toți și omul nu are niciun avantaj față de animale, căci totul este deșertăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Căci ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune.

Qohelet 3:19 Mawu Ofanana

2 Samuel 14:14

Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat

Psalmi 104:29

Când Fața Ta nu se arată, Un tremur le cuprinde-ndată. Le iei suflarea: ele mor Și intră în țărâna lor.

Psalmi 49:12

Dar omul care se vădește În cinste pus, nu dăinuiește, Căci la o vreme și el piere, Ca vita dusă la tăiere.

Psalmi 49:13

Iată ce soartă au cei care Sunt plini de-ncrederea lor mare, Precum și cei ce iau aminte La toate ale lor cuvinte, Pășind mereu pe calea lor.

Psalmi 49:20

Omul ce-i pus în cinste mare, Dacă pricepere nu are, Atunci va fi asemănat Cu-n dobitoc, bun de tăiat.

Qohelet 1:14

Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.

Qohelet 1:17

Inima mea, cu sârguință, A cercetat – atunci – prostia, Înțelepciunea, nebunia. Am înțeles că și-aste sânt, La fel, doar goană după vânt;

Qohelet 2:14

Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat

Qohelet 2:16

Mai mult, nu este pomenit Cel înțelept, decât vorbit, Nebunul e. Va fi uitat – Dacă nu chiar când a plecat – Atunci, în ziua următoare. Și-apoi și înțeleptul moare

Qohelet 7:2

Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,

Qohelet 9:12

Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.

Qohelet 9:2

Deopotrivă-n viața lor, Toate se-ntâmplă, tuturor: Omul care-i neprihănit Aceeași soartă-a-mpărtășit Ca și cel rău; cel bun, și el, Ca păcătosul; tot la fel, Cel ce se jură și cel care, Teamă de jurământ nu are; Omul cu sufletul curat, Asemeni celui necurat; Cel care jertfe pregătește, Ca omul care nu jertfește.

Numeri 16:29

Dacă ăști oameni, bunăoară – Cum toți mor – și ei au să moară, Iar soarta ce o vor avea, Cu-a voastră e asemenea, Atuncea veți pricepe bine Că Domnul n-a vorbit prin mine!