Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată ce am mai întâlnit: În locul ce e rânduit Ca să se țină judecată, Nelegiuirea-i întronată; Iar în acel loc de dreptate, Se află numai răutate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Am mai văzut ceva sub soare: Pe locul judecății, acolo era răutatea și pe locul dreptății, acolo era răutatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Am mai remarcat ceva (în existența de) sub soare: pe scaunul de judecată stătea răutatea; iar pe tronul dreptății se așezase nedreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Am mai văzut sub soare că în locul judecății era nelegiuirea și în locul dreptății era vinovăția.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Am mai văzut sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și am mai văzut sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 3:16
15 Mawu Ofanana  

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.


De-n vise e deșertăciune, Nu mai puțin se poate spune Că e în vorbe. Dragul meu, Tu teme-te de Dumnezeu!


Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.


Pe toate, eu le-am observat Și inima mi-am îndemnat Să cerceteze, cu ardoare, Toate câte se fac sub soare. Vine o vreme când un om Îl stăpânește pe alt om, Făcându-l mai nenorocit.


În felu-acesta, izbăvirea Ne-a părăsit, iar mântuirea, Pe al nost’ plai, n-a mai venit, Ci ne-a uitat. S-a poticnit Și adevărul în piață, Iar a neprihănirii față N-am mai putut a o vedea, Căci prea departe se găsea.


Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


Toți căutau ca să găsească – Preoți, bătrâni și cărturari – Pe cineva, vreun martor cari, O mincinoasă mărturie, Să facă și motiv să fie, În contra lui Iisus, prin care, Să poată ca să Îl omoare.


Pavel se-ntoarse, îl privi Adânc în ochi și i-a vorbit Aspru: „Părete văruit! De Dumnezeu, vei fi bătut, Pentru aceea ce-ai făcut; Căci, după al Legii temei, Mă judeci, și-mpotriva ei, Să mă lovească-ai poruncit!”


Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa