Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul va da lucrurilor, La vreme, frumusețea lor. El, chiar al veșniciei gând, A pus în oameni, atunci când Din lutul Terrei i-a luat, Măcar că nu e înzestrat Omul de a putea cuprinde, Lucrarea Lui, cât se întinde: Unde-nceputul și-a ascuns Și-unde sfârșește. Am ajuns

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia în inimile lor, dar omul nu poate înțelege lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început până la sfârșit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 El a făcut toate lucrurile bune și la timpul lor. A pus în om chiar și capacitatea de a conștientiza existența eternității; dar omul nu poate înțelege de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veșnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început și până la sfârșit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 3:11
19 Mawu Ofanana  

Domnul, privind la ce făcuse, Că bune-s toate, El văzuse. Astfel a fost din nou o seară Și-apoi o dimineață iară. A șasea zi se încheiase, Iar El lucrarea-Și terminase.


Te adâncești tu, în știința Lui Dumnezeu?! Ai cunoștința, Perfectă, a Celui Puternic, Sărmane om? Oare ești vrednic


Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!


Căci știm că face lucruri cari Sunt nepătrunse, minuni mari


Ce multe-s, Doamne, ale Tale Lucrări! Tu ai găsit cu cale, Ca să le faci cu-nțelepciune, Ca pe pământ să le poți pune.


Pe toate, Domnul le zidește Pentru o țintă; chiar cel rău, Va urmări un scop al Său, Fiind făcut, cu bună știre, Dar, zilei de nenorocire.


Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.


Cum nu știi a vântului cale, Cum în pântecul mamei sale Nu știi cum oase i-au crescut Ființei care s-a născut, La fel n-ai să cunoști, mereu, Lucrările lui Dumnezeu.


Atent privește, dragul meu, Lucrările lui Dumnezeu: Putință e de-a fi-ndreptat Ceea ce strâmb a așezat?


La toate-acestea m-am gândit Cu-nțelepciune, ne-ncetat. Să le-nțeleg, am încercat Și-am zis: „Voi fi mai înțelept!”, Dar nu am fost mult mai deștept, Căci de-al înțelepciunii pas, Eu tot departe am rămas.


Atunci doar, înțeles-am eu, Că e făcut de Dumnezeu Omul, spre-a fi neprihănit, Numai că fost-a dovedit Că el nu-i dornic să asculte, Umblând cu șiretenii multe.


Abia atunci am văzut eu, Lucrările lui Dumnezeu Și-am înțeles că niciodată, Să le priceapă, n-o să poată Vreun om. Chiar de voință are, Ce se întâmplă, azi, sub soare – Câte în jurul său abundă – Nu-i stă-n putință să pătrundă. Oricât de mult o să adune Un înțelept și-apoi va spune „Știu tot ce e și ce-o să fie”, Eu sunt convins că el nu știe.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.


Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!


El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa