8 Aur și-argint, mi-am adunat. Demnă de-un mare împărat Peste o țară însemnată, Mi-e bogăția câștigată. Mulți cântăreți mi-am mai dorit – Să-mi fie-aduși, am poruncit. De-asemenea, pe lângă ei, Și o mulțime de femei Mi-am mai adus, spre desfătare.
8 Mi-am adunat argint și aur. Astfel, am acumulat bogății regești și (multe) teritorii. Mi-am adus în jurul meu cântăreți și cântărețe; și mi-am luat exact ce le place bărbaților cel mai mult: o mulțime de femei.
8 Mi-am adunat argint și aur și proprietăți de regi și de provincii. Mi-am procurat cântăreți și cântărețe – deliciul fiilor oamenilor – și multe concubine.
8 Mi‐am adunatși arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare.
Iată că am îmbătrânit. Optzeci de ani am împlinit. Ce crezi că-aș face pentru tine? Mai știu eu ce e rău sau bine? Ce gust ar mai putea avea Mâncarea, băutura mea? Mai pot ca să ascult eu, oare – Acuma – plin de încântare, Cântecul cântăreților, Sau glasul cântărețelor? De ce să vin la tine-n țară? Să-ți fiu, mereu, doar o povară?
Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând, de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.
Ale lui Solomon pahare De aur fost-au fiecare. Vasele ce le-a folosit În casa care s-a numit „Pădure a Libanului”, Din aur sunt. În vremea lui, Deși argint mult se găsea, El fără preț se dovedea. Astfel, nimic nu s-a văzut Că este din argint făcut.
Soțiile, de el, avute, În număr fost-au șapte sute. Crăiese-mpărătești sunt ele, Iar la femeile acele, Trei sute s-au mai alipit Cari țiitoare s-au vădit. Ele – așa cum s-a văzut – În inimă l-au abătut De la porunca Domnului Și-asemeni, de la calea Lui.
Iar Roboam – când a văzut – Îndată, altele-a făcut; Dar ele-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă. Toate au fost încredințate În grija cetelor aflate În slujba împăratului, Pentru păzirea casei lui. Cete de-alergători erau
Tot aurul ce-l trimisese Hiram, lui Solomon, fusese După talanți doar, socotit Și foarte mult s-a dovedit. Talanții ce-l alcătuiau, O sută douăzeci erau.
Aceștia, la Ofir, s-au dus, De unde aur au adus, Cari foarte mult fusese. Deci, La patru sute douăzeci Talanți fusese prețuit Auru-acela, negreșit. El, în corăbii, a fost pus, Fiind la Solomon adus.
David, precum și-aceia cari Peste oștire-au fost mai mari, De-o parte-apoi i-au așezat Pe cei pe cere i-au aflat În stare ca să prorocească Și cari știau să folosească Harfe, lăute și chimvale. Astfel, ei au găsit cu cale, Să-i caute pe-acei bărbați, Din fiii lui Asaf luați, Dintre-ai lui Iedutun copii Și dintre ai lui Heman fii.
Sub cârmuire, ăști bărbați, La tatăl lor, sunt așezați. El conducea, cu fiii lui, Cântarea-n Casa Domnului. Chimvale, ei mai foloseau, Harfe și alăute-aveau În a lor slujbă, tot mereu, Când Îi cântau lui Dumnezeu. Asaf, Heman și Iedutun, Lui David doar, i se supun, Fiind sub cârmuirea lui, La ordinu-mpăratului.
Din lemnul cel mirositor, Prin iscusința mâinilor De meșteri, s-au făcut apoi, Harfe și alăute noi Și scări la Casa Domnului Și la a împăratului. Atâta lemn mirositor – În al lui Israel popor – Nicicând nu s-a mai pomenit, Și nici de-atunci n-a mai venit.
Roabe și robi îi însoțeau, Cari șapte mii se dovedeau, La care s-au adăugat Trei sute treizeci’șapte-ndat’. Și cântăreți erau cu ei – Adică între robi-acei – Cari două sute se vădeau.
Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”
Atunci când auzi-veți voi Al trâmbițelor glas și-apoi Și sunetul cavalului, Precum și al cimpoiului, Glasul de sunet de ghitare Sau cel ce alăuta-l are, Glasul pe care o să-l dea Psaltirea ori de-asemenea Semnalele ce vor fi date De instrumentele-adunate În acest loc, să v-aruncați Jos, la pământ, să vă-nchinați În fața chipului acel! Din aur este făcut el Și-n acest loc fost-a-nălțat De către al nost’ împărat!
De-aceea, orice muritor, Atuncea când a auzit Că instrumentele-au pornit Să dea, pe limba lor, semnal – Cu glas de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Cu glas ce alăuta-l are Și sunetul de-asemenea Pe cari psaltirea o să-l dea – Jos, la pământ, s-a aruncat, De-ndată, și s-a închinat În fața chipului acel. Din aur era făcut el Și înălțat fost-a-n hotar, De către Nebucadențar.