Qohelet 2:22 - Biblia în versuri 2014

²² La drept vorbind, din munca lui, Care-i folosul omului?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Căci ce folos are omul din toată munca lui și din tot efortul pe care sufletul lui l-a depus sub soare?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Ce avantaj (real) are omul din toată munca și din toată implicarea obositoare a sufletului lui din existența de sub soare?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Căci ce are omul în toată truda lui și în toată goana inimii lui cu care se trudește sub soare?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare?

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Căci ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare?

Qohelet 2:22 Mawu Ofanana

Psalmi 127:2

Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.

Proverbe 16:26

Omul acel care muncește, Doar pentru sine se trudește; Căci foamea doar când îl atinge, Ca să muncească-l va împinge.

Qohelet 1:3

M-am întrebat: „Ce folos are Un om, din truda lui, sub soare?”

Qohelet 2:11

Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.

Qohelet 3:9

Dar ce folos de trudă are Cel ce muncește? Am văzut

Qohelet 4:6

Mai de folos i-e omului O mână ce s-a odihnit, Decât doi pumni ce s-au trudit Și care, după ce-au lucrat, Doar vânt, drept plată, au luat.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Qohelet 5:17

Ba mai mult, cât a viețuit, Doar cu necaz a trebuit Să se hrănească. A avut Parte, pentru cât s-a zbătut, Mereu numai de întristare, Necazuri, griji și supărare.

Qohelet 8:15

Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.

Matei 16:26

Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?

Matei 6:11

Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm,

Matei 6:25

De viață, nu vă-ngrijorați Gândindu-vă ce-o să mâncați Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați, Cu ce anume vă-mbrăcați. Prețul pe cari viața îl are, Decât al hranei, nu-i mai mare? Și nu e prețul trupului Mai mare decât straiul lui?

Matei 6:34

Să nu vă-ngrijorați – aș vrea – De ziua de mâine, căci ea, De sine, se va îngrozi. Destul necaz e într-o zi!”

Luca 12:22

Apoi, la ucenici, Iisus, Aceste vorbe, le-a mai spus: „De viață, nu vă-ngrijorați, Gândindu-vă ce-o să mâncați, Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați Și ce anume-o să-mbrăcați.

Luca 12:29

Ce-o să mâncați sau ce-o să beți, Nicicând, voi să nu căutați, Iar mintea, nu vă frământați!

1 Corinteni 16:16

Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.

Filipeni 4:6

Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.

1 Timotei 6:8

Dacă avem ce să mâncăm – Și-asemenea, ce să-mbrăcăm – În de ajuns, se dovedește.

1 Petru 5:7

Asupra Lui, s-aruncați voi, Grijile care le aveți, Pentru că El – o să vedeți – Cum că, de voi, se îngrijește Și tot mereu, vă ocrotește.