Qohelet 2:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, ca apoi să-și lase averea unui om care n-a muncit pentru ea. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ pentru că există oameni care lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și având abilități speciale, dar care își lasă apoi rezultatele muncii lor unui om care nu a muncit pentru ele. Aceasta este încă o absurditate și un mare rău!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Căci există câte un om care se trudește cu înțelepciune, cu știință și cu success și om care nu se trudește, și i se dă partea. Și aceasta este deșertăciune și rău mare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău.

Qohelet 2:21 Mawu Ofanana

2 Cronici 34:2

Doar binele l-a făcut el, În fața Domnului, la fel Ca David, care-i era tată. El nu s-a abătut, vreodată, La dreapta sau la stânga lui, De pe cărarea Domnului.

2 Cronici 35:18

Nici o serbare-a Paștelor Nu a mai fost astfel serbată, Din vremea cea îndepărtată, Din vremea când, în Israel, Trăia prorocul Samuel. Nici unul dintre cei aflați În Israel, ca împărați, Paștele n-au sărbătorit, Cum Iosia le-a prăznuit, Cu tot soborul de preoți, Precum și cu Leviții toți Și cu poporul adunat Cari la Ierusalim a stat.

Psalmi 39:7

Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.

Psalmi 49:10

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.

Psalmi 49:11

Ei se gândesc că au să ție Ale lor case pe vecie. Gândesc că locuința lor Ține în vecii vecilor, Căci numele pe care-l au, Țărilor lor, apoi, îl dau.

Qohelet 2:20

Până acolo am ajuns Că deznădejdea m-a pătruns, Față de munca mea, cu care Mi-am însemnat a mea cărare;

Qohelet 4:4

Îndemânarea tuturor – Munca – își are-al său izvor, Numai în pizma unuia Pe iscusința altuia. Deci îndrăznesc din nou a spune Că și-asta e deșertăciune, Precum e totul pe pământ, Adică goană după vânt.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Qohelet 9:18

Decât o armă de război, Înțelepciunea, să știți voi Că, mult mai mult se prețuiește. Însă mult bine nimicește Un singur păcătos. Deci stați Mereu atenți și privegheați!

Ieremia 22:15

„Dar oare, împărat, tu treci, Tu cari în cedri te întreci? Al tău părinte n-a mâncat Și n-a băut? El a cătat Să facă dreaptă judecată Și fericit trăit-a. Iată,

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.