Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 12:8 - Biblia în versuri 2014

8 „O, lipsă de înțelepciune! Totul este deșertăciune!” – A zis, precum un om deștept,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul. Totul este deșertăciune!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Oratorul zice: «Vai ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă (pe pământ)! Totul este efemer și inutil!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deșertăciune!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, totul este deșertăciune!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, totul este deșertăciune!

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 12:8
10 Mawu Ofanana  

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.


De la Ierusalim plecat, Cuvântul unui împărat Prin valul vremii a pătruns, Iar astăzi e la noi ajuns. Acuma deci, atenți să stați, Dacă doriți să-l ascultați: „Eclesiastul fost-am eu, Iar David este tatăl meu. Să mă asculte tot poporul, Căci sunt Propovăduitorul!


Primiți acum, al meu cuvânt, Căci eu Eclesiastul sânt – Al lui Israel împărat.


Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.


Inima mea, cu sârguință, A cercetat – atunci – prostia, Înțelepciunea, nebunia. Am înțeles că și-aste sânt, La fel, doar goană după vânt;


Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.


Și cel nebun. Nu mi-au plăcut Toate pe câte le-am văzut, Sub soare că s-au săvârșit. Atuncea, am disprețuit Viața, căci toate în ea sânt Numai o goană după vânt – Sau altfel, dacă vreau a spune – Viața e doar deșertăciune.


Îndemânarea tuturor – Munca – își are-al său izvor, Numai în pizma unuia Pe iscusința altuia. Deci îndrăznesc din nou a spune Că și-asta e deșertăciune, Precum e totul pe pământ, Adică goană după vânt.


Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?


El, stăpânire, nu va pune, Vreodată, peste-a lui suflare; Nici peste-a morții zi, nu are Forța de-a pune stăpânire. Nu este nici o izbăvire, În astă luptă. Pe ai săi – Pe toți acei care sunt răi – Nici răutatea n-o să poată, Din gura morții, să îi scoată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa