Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 Până când încă este soare Și până când lumină are Luna și stelele, șuvoi; Până când norii, după ploi, N-au să revină de îndată, Să-ntunece iar, bolta toată;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii după ploaie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Fă acest lucru până nu (constați că) «se întunecă» soarele și lumina, când nu mai vezi luna și stelele și ai impresia că se întorc norii după ploaie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 până să se întunece soarele, lumina, luna și stelele și să se întoarcă norii după ploaie,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii îndată după ploaie;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și să se întoarcă norii după ploaie.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 12:2
15 Mawu Ofanana  

Acum, Isac îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise. Chemă la sine pe Esau, Spunând: „E timpul să îți dau –


Iacov, bătrân cum se găsea, Acuma, foarte slab vedea. Iosif, copiii, și-a adus Și-n fața tatălui i-a pus Pe amândoi. I-a-mbrățișat Israel, și i-a sărutat.


Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.


Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.


Doamne, când Tu ai apărut Și apele când Te-au văzut, Speriate s-au cutremurat Și-adâncurile s-au mișcat.


Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.


Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.


În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.


Iată că soarele, aflat Pe boltă, s-a întunecat. Luna apoi de-asemenea, Întunecată e și ea, Iar stelele cerurilor Pierdut-au strălucirea lor.


Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,


De la un timp, Eli avea Ochi tulburi și cu greu vedea. Odată, el era culcat Pe al său loc stând așezat,


Mulți ani pe Eli-l apăsau, Căci nouăzeci și opt erau. De-acuma, el îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise.


Când, de chivot, a auzit Eli, pe loc, s-a prăbușit De pe-al său scaun și-a picat Pe spate, căci era aflat Chiar lângă poartă. S-a lovit Atunci, la ceafă și-a murit, Căci om bătrân se dovedea Și greutate mare-avea. Peste-al lui Israel popor, Eli a fost judecător Și patruzeci de ani a stat, În fruntea lui și-a judecat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa